Chemarea la renunţare

Dumnezeu e în control

“Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.” Luca 9:57

Atitudinea Domnului faţă de acest om a fost una generatoare de o mare deznădejde, pentru că El “ştia ce este în om”. Noi am fi spus: “Nu-mi pot imagina de ce a pierdut şansa de a-l câştiga pe acel om! Să abordeze acea atitudine rece care l-a îngheţat şi l-a făcut să plece înapoi descurajat!” Nu-ţi cere niciodată scuze pentru Domnul.

Cuvintele Domnului rănesc şi ofensează până când nu mai rămâne nimic de rănit şi ofensat. Isus Cristos nu are nici o îngăduinţă faţă de lucrurile care, în final, îl vor ruina pe cel care intră în slujba Lui Dumnezeu. Răspunsurile Domnului nostru nu se bazează pe capricii, ci pe cunoaşterea lăuntrului omului. Dacă Duhul Lui Dumnezeu îţi aduce în minte un cuvânt al Domnului care te răneşte, poţi fi sigur că există în tine un lucru pe care El vrea…

Vezi articolul original 191 de cuvinte mai mult

Poetul toamnei

Ma scald, intr-un vartej de frunze ratacite,
Si ma afund, incet in valuri de arama,
Sperantele-mi intr-un ungher se-ascund chircite,
Prin nouri desi, azi, tesatura de lumina se destrama.

Ma las purtat de pasari, pribegind prin cârduri,
Si zbor spre orizonturi plumburii si prafuite,
Iar aripile-mi rupte imi atarna … falduri, falduri
Ingrijorarile imi curg in ganduri negre, ravasite.

Sunt inghitit, de un pustiu de lacrimi insetat,
Si razele credintei in intuneric se topesc incet,
Sunt singur, trist si parasit… infometat,
Al toamnei melancolic, deprimat… poet.
…………………………………………………………………..

Dansez cu frunzele uniti in hora bucuriei,
Si ma inalt spre tarmuri de visare,
Sperante vii ard flacara aprins’ a marturiei,
Si dezbracat de umbra ma indrept spre soare.

Purtat de pasari able spre ‘naltimi necunoscute,
Murind cate putin inaintez spre Viata,
Cu aripile larg deschise… renascute,
Plutesc fara de grija spre Eterna Dimineata.

Pe strazi au inflorit iar ploi de fericire,
Si din credinta mi-am zidit un trainic parapet,
Se nasc in mine noi izvoare de iubire,
Azi sunt al toamnei cel mai fericit… poet.

Alexandru Marius 

O atitudine fără vină

Dumnezeu e în control

“Dacă… îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta…”

Matei 5:23

Dacă, atunci când vii la altar, îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta – nu dacă cercetezi şi găseşti ceva printr-o sensibilitate bolnăvicioasă, ci “dacă îţi aduci aminte”, adică dacă Duhul Lui Dumnezeu aduce acest lucru în conştiinţa ta -, du-te întâi de “împacă-te cu fratele tău, apoi vino de adu-ţi darul”. Nu protesta niciodată împotriva sensibilităţii puternice a Duhului Lui Dumnezeu din ţine atunci când El te educă până în cele mai mici amănunte.

“Întâi împacă-te cu fratele tău…” Porunca Domnului nostru e simplă: “Intâi împacă-te”. Întoarce-te pe calea pe care ai venit, du-te pe drumul pe care ţi-l arată convingerea pe care ai primit-o la altar; atitudinea minţii şi a sufletului tău faţă de cel care are ceva împotriva ta să fie astfel, încât împăcarea să devină la fel de naturală ca şi…

Vezi articolul original 115 cuvinte mai mult

Dumnezeu, asta ne cere

Motto: „” Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele, care este
măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt.”” Psalm 39:4.

Dacă omul ar fi singur,
Doamne, cât ar fi de greu!
Dar din slăvile cerești
Ne veghează Dumnezeu.

Și în orice împrejurare
Dumnezeu e pentru noi
Un ajutor ce nu lipsește
Niciodată în nevoi.

El ne încinge cu putere,
Ne dă liniște și pace;
De n-ar fi de partea noastră,
Oare omul ce s-ar face?

Că ce-i omul? Doar un abur
Ce se arată puțintel,
Se ridică, apoi piere
Și toți vor uita de el.

Omul ce-i? Praf și cenușă…
Omul e ca o suflare;
Zilele-i sunt ca o umbră,
Viața lui e trecătoare.

Toate zilele-i sunt pline
De trudă, fără răgaz,
Însă truda lui în viață
Nu este decât necaz.

În zadar strânge comori
Să le aibă pe pământ
Dacă nu strânge din cele
Vrednice de cerul sfânt.

În zadar omul și-adună
Comori pentru el mereu,
Dacă nu se-mbogățește
Și față de Dumnezeu.

Dar omul care-n cer și-adună
O comoară nesecată,
Pentru osteneala lui
Domnul îi va da răsplată.

Când se sfârșește firul vieții –
Orișicât ar fi de lung,
Și bogatul, și săracul
Tot la Dumnezeu ajung.

Și fiecare va răspunde-n
Acea zi a cercetării,
De la cel din urmă rob
Până la împăratul țării.

Atunci va da socoteală
Cum a trăit aicea jos:
Călăuzit de duhul lumii
Sau de Duhul lui Hristos?

Atunci va primi răsplata
După cum i-a fost trăirea –
Iar umblarea cu Hristos
Îi va aduce mântuirea.

Omul numai prin credință
E socotit neprihănit –
Prin credința în Hristos
Omul este mântuit.

Omul credincios să aibă
Dragoste, bunăvoință…
Făcător de roade bune
Vrednice de pocăință.

Pocăință – înseamnă fuga
De tot ce e rău pe pământ;
Pocăința-i ascultarea
Care vine prin Cuvânt.

Pocăința-i depărtarea
De ispită și păcat –
Și apropierea neîntreruptă
De Cel Sfânt și-Adevărat.

Prin pocăință se ajunge –
După cum a spus Isus,
La nașterea din Duh și apă,
Sfânta naștere de sus.

Fără nașterea din nou
Nici un om de pe pământ
N-o să vadă Împărăția
Dumnezeului cel Sfânt.

Fraților, asta ne cere
Și vrea Dumnezeu să fim:
Sfinți… Și ca niște lumini
În lume să strălucim.

Cu o vorbire, totdeauna,
Cu har și cu sare dreasă,
Să răspundem fiecăruia
C-o vorbire sănătoasă.

Dezbrăcați de omul vechi
Și de vechile prescripții,
Îmbrăcați în omul nou
Și înnoiți în duhul minții,

Că omul dinafară trece
Și într-o zi se va sfârși,
Pe când omul dinăuntru
Se înnoiește zi de zi.

Și s-adunăm comori în cer,
Cum ne cere pocăința,
Să rămânem lângă Domnul
Că în Domnu-i biruința! Amin!
Ioan Vasiu 

Bucurați-vă în toate, bucurați-vă mereu

Bucurați-vă în toate, bucurați-vă mereu
Căci în toate cu noi este prezent Domnul Dumnezeu.
În necaz, în strâmtorare ori în lipsuri și nevoi,
Bucurați-vă că-n toate Dumnezeu este cu noi!

Bucurați-vă în toate și nu stingeți bucuria,
Nu întristați Duhul, că-n toate Dumnezeu ne E tăria!
Nu lăsați descurajarea sau vreun fel de întristare
Să vă tulbure inima; Domnul nostru-I bun și mare!

El nu întârzie să vină cu-al Său har izbăvitor
Și tot răul ni-l transformă într-un bine în viitor,
El ni-I Turnul de-adăpost, Dumnezeu tare și Sfetnic
Care are în vedere tot binele nostru veșnic!

Păstrați cugetul curat și-o deplină bucurie
Căci în orice lupte, Domnul, ne E scut, ne E tărie!
Și în toate avem parte de Puterea-I minunată
Și nădejdea că El, Domnul, nu ne uită niciodată!

El S-a coborât din slavă să ne fie Mântuitor
Și-n orice foc de încercare El cu noi este-n cuptor.
Bucurați-vă în toate căci avem sub zarea albastră
Siguranța că El Însuși poartă zilnic lupta noastră!

Ioan Hapca 

Chemarea la pregătire

Dumnezeu e în control

“Aşa că, dacă îți aduci darul la altar şi acolo în aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul.”

Matei 5:23-24

Este uşor să ne imaginăm că vom ajunge cândva să fim desăvârşiţi şi pregătiţi, dar pregătirea nu se face deodată, ea este un proces susţinut. E periculos să rămâi la nivelul experienţei actuale. Viaţa creştina cere pregătire şi iarăşi pregătire. Tânărul creştin este repede atras de sentimentul sacrificiului. Omeneşte vorbind, ceea ce ne mână spre Isus Cristos este sentimentul eroismului din noi; dar cercetarea atentă făcută de cuvintele Domnului nostru pune deodată la încercare acest val de entuziasm.

“Du-te întâi de împacă-te cu fratele tău.” Acest du-te, pe care-l cere pregătirea, înseamnă să ne lăsăm cercetaţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Sentimentul sacrificiului eroic nu este suficient. Lucrul pe care-l detectează Duhul…

Vezi articolul original 162 de cuvinte mai mult

Învață să citești o lacrimă

Înțelepții, filozofii, orice om care e cult
Categoric că studiază și citește foarte mult
Însă câți dintre noi oare ne-am școlit inimile
Ca să-învețe să citească pe chipuri lacrimile?

Nu știu vouă, însă mie mi se pare tot mai des
Lacrimile celorlalți nu prezintă interes…
Lacrimile-mi deseori, le-a văzut o lume-întreagă
Însă doar Isus Hristos s-a oprit să mi le șteargă.

Cititului uneori, credeți-mă, nu-i văd rostul
Dacă nu știm să citim lacrima fratelui nostru
Lacrimile nu-s doar stropi ce ni se preling pe față
Orice lacrimă ascunde câte-un colțișor de viață.

Lacrimile de tristețe sunt dureros de citit
Fiindcă vorbesc de dorințe care nu s-au împlinit,
Vorbesc despre oameni încă nu s-au împăcat
Și despre răni sufletești care nu s-au vindecat.

Poate-o astfel de poveste, ades’ inima-ți frânge
Însă trebuie creștine tu să plângi cu cel ce plânge
Isus știa pe Lazăr sigur îl va învia
Dar Isus din compasiune, iată că atunci plângea.

Dacă n-ai să poți vreodată să citești lacrima mea
N-o citi, las-o stingheră, însă nu o judeca
Poate mâine va pleca de pe chipul meu pe-al tău
Și atunci vei înțelege: să plângi singur este greu.

Nu aștepta de la om suferința să-ți priceapă
Fiindcă lacrimile tale pentru mulți înseamnă apă.
Oamenii n-au învățat încă lacrimi să citească
Mulți nu știu cu adevărat nici să ierte, să iubească.

Când le dai lacrima ta, ei nu au îndemânare
Să o țină, s-o îngrijească ca pe-un lucru de valoare.
Dacă lacrimile noastre s-ar preface-n diamante
Să vedeți atunci cum omul ți le-ar șterge chiar pe toate.

Mă bucur că Dumnezeu știe lacrimi să citească
Iar pe cel care le varsă știe să îl liniștească
De aceea tu când plângi să vorbești doar cu Isus
Fiindcă fără voia Lui nici-o lacrimă n-a curs.

Mirela Olteanu 

Țelul misionarului

Dumnezeu e în control

“Iată că ne suim la Ierusalim.” Luca 18:31

In viaţa naturală ambiţiile noastre se schimbă pe măsură ce ne maturizăm, dar în viaţa creştină ţelul ne este dat de la început, Începutul este identic cu sfârşitul, şi anume este Domnul Însuşi, începem cu Cristos şi terminăm cu El – “Până vom ajunge toţi la… statura plinătăţii Lui Isus Cristos”, nu la ideea pe care o avem noi despre ce ar trebui să fie viaţa creştină. Scopul misionarului este să facă voia lui Dumnezeu, nu să fie folositor, nu să-i câştige pe cei pierduţi; el este folositor şi-i câştigă pe păcătoşi, dar nu acesta este scopul lui. Scopul lui este să facă voia Domnului său. In viaţa Domnului nostru, Ierusalimul a fost locul unde, pe cruce, a ajuns la punctul culminant al voii Tatălui Său; dacă nu mergem acolo cu Isus, nu vom avea parte de compania Lui. Nimic nu L-a…

Vezi articolul original 168 de cuvinte mai mult

Familia

De când lumea și pământul
De la Facere încoace
Filozofii lumii noastre
N-au avut în suflet pace…
Meditează la amibă
La moluște, la țânțari
Și la regnuri vertebrate
La filozofii mai tari
Și la cele fără oase
Ori la regnul vegetal
Enunțând descoperirea:
Omul este animal! …

Judecând după structura
Și poziția de om,
E falsă filozofia
Că s-a coborât din pom! …
Maimuta cu ceas la mână,
Cravată si telefon?
Cu computer electronic
Și vorbind la microfon?
N-ai să vezi, cât va fi lumea,
În tot regnul vertebrat
Căci de la Creațiune,
Asta nu s-a întâmplat! …

Și de-ar fi ca maimutoiul
Să ne spună ce-ar dori
Prezentându-și interviul
N-ar mai sta a socoti…
Ar spune dintr-o bucată
Chiar dacă-ar părea hazliu
Am o singură dorință:
Mai c-as vrea ca voi să fiu! …
Să primesc un nobil nume
Cetățean cu drept de vot
Om întreg cinstit de oameni,
Fără coadă, fără bot!

N-aș mai merge-n patru labe
Să mă faceți voi de râs
La congrese mondiale,
S-am si eu ceva de spus…
Că de mult îmi umblă mintea
Să spun tare, răspicat
Ce-am văzut în lumea voastră
Printre voi ce s-a-ntâmplat…
Căci din pom se vede bine
Ce fac oamenii pe jos
Câte fapte-n astă lume
Cate ei le fac pe dos! …

Intr-o zi văzui pe unul
Ca mergea în patru labe
Și nu-nțelegeam ce spune,
Că vorbea așa-n silabe! …
Întrebându-l ce îl doare
De ce are pipa-n gura,
El imi spuse că azi noapte
Petrecu la băutura…
Că toți prietenii cu care
A băut pe la tarabe,
Toți plecară către casă
Mergând toți în patru labe…

De-atunci sunt confuz de-a dreptul
Am o singură-ntrebare:
Dintre noi  vreau ca să-mi spuneți
Care-i patrupedul oare?
Ce răspuns să dau la neamuri,
La copii și la nepoți
De m-or întreba vreodată
Și-or veni la mine toți?
De vor vrea junimea noastră
Un răspuns de la străbun
În filozofia voastră
Ce-aș putea eu să le spun?

Cand copilul vi se naste
N-aveti un raspuns de dat
Nu puteti sa recunoasteti
Daca-i fata sau baiat!
V-ati stricat, dama cu dama
Si barbat cu alt barbat
Ce in rasa maimuteasca
La noi nu s-a intamplat!
Sa oficiati prin lege
Cununii de-acelasi sex?
Toata rasa de maimute
Stie ca aveti complex!

Nu mai sunteti rasa pura
Ca barbati si ca femei,
Ca-n Sodoma si Gomora
Traiesc unii dintre ei!
Nu-i la noi ce e la oameni
Homosexuali, bigoti
Faceti fapte de osanda
Si-o tara plina de hoti!
Dumnezeu la ceatiune
Lege sfanta a lasat
Ca sa se casatoreasca
O femeie c-un barbat!

Din care încrengătură
Și din care regn sunteți
De umblați cu lucruri slabe,
Oare sunteți mai deștepți?
Ajutați-mă enigma
S-o dezleg să știu precis,
Oare filozofii voștri
Ce ar mai avea de zis?
Dacă mergem pe picioare
Toți la fel și noi și voi
Patrupezi în patru labe
Care-i omul dintre noi? …

Greu putem găsi răspunsul
Dragii mei ce m-ascultați
Acceptând filozofia
Oamenilor învățați…
Căci noi nu avem statutul
Patrupedului hidos
Noi toți suntem creatura
Domnului ISUS HRISTOS!
Neamul nostru nu-i din regnul
Ce știința îl descrie
Să nu ne înșele nimeni
C-o așa filozofie! …

N-acceptam rasa umana
Pangarita ca sa fie,
Casa noastra va fi pururi
Un barbat si o sotie!
Tot ce trece peste asta
E vadit, anomalie
Nu lasam ca rasa noastra
S-accepte o nebunie!
Noi suntem creati din gene
Cu puterea procreerii
Nu conceptii odioase,
Fapte impotriva firii!

Neamul nostru e-un neam mare
Suntem neam din Dumnezeu
Noi purtăm amprenta sfântă
Și-avem însuși chipul Său!
Avem suflet, rațiune,
Avem Duhul Său Cel Sfânt,
O susținem cu tărie
Și spunem la-ntreg pământ!
Spună filozofii lumii
Tot ce-ar vrea, noi una știm:
Dumnezeu e Creatorul
Si-al familiei! AMIN.

George Petre