Meditaţie de toamnă

Sosită-i toamna peste vii,
Iar haina-i lungă, arămie,
Aduce brumă pe câmpii
Şi ploi… şi vânt… şi vijelie…

Privesc în jur, copacii goi
Se scutură cuprinşi de teamă,
Din munte, lin coboară oi
Să stea în staul peste iarnă.

Mă uit la mine, am trecut
De vara caldă şi frumoasă.
Mă-ndrept cu pasul mic, tăcut…
Spre-o toamnă, iarnă friguroasă.

Stau şi mă-ntreb: Ce-am în hambar?
Ce-am strâns din holda aurie?
Ce pot să pun pe-al Tău altar?
Cât am lucrat la Tine-n vie?

Ce roadă bună am adus?
Şi cât am înmulţit talantul?
Pe câţi la Tine am condus
Şi le-am vorbit de Preaânaltul?

Sunt întrebări ce răscolesc
Ca vântul frunzele-n cărare
Şi mă-n fior când mă gândesc
Că n-am răspuns la întrebare…

Cât încă azi mai este har,
Cât încă iarna e departe,
Adună, strânge în hambar,
Trudeşte-te, nu sta deoparte.

Când trâmbiţa va răsuna
A Sa măreaţă revenire
Să îl putem întâmpina
Cu roade, strânse din IUBIRE.

Rodica Dunca 

Chemarea la identificare necondiţionată cu Isus Cristos

Dumnezeu e în control

“Îți mai lipseşte un lucru: … vino, ia-ți crucea şi urmează-Mă.”

Marcu 10:21

Tânărul bogat avea marea dorinţă de a fi perfect. Când L-a văzut pe Isus Cristos, a dorit să fie ca El. Domnul nostru nu pune niciodată înainte sfinţenia personală atunci când cheamă un ucenic; El pune înainte de toate anihilarea absolută a dreptului meu asupra propriei mele persoane și identificarea cu El, ceea ce înseamnă să am o relaţie cu El Însuși, relaţie care exclude orice altă relaţie. Luca 14:26 nu are nimic de-a face cu mântuirea sau cu sfinţirea, ci cu identificarea necondiţionată cu Isus Cristos.

Foarte puţini dintre noi cunosc ce înseamnă umblarea în abandonare absoluta în mâna Lui Isus.”Jsus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit…” Privirea lui Isus cere despărţirea inimii tale pentru totdeauna de devotamentul faţă de o altă persoană sau un alt lucru. Te-a privit vreodată Isus în acest fel? Privirea…

Vezi articolul original 155 de cuvinte mai mult