Zi: 23 septembrie 2018
Învață să citești o lacrimă
Înțelepții, filozofii, orice om care e cult
Categoric că studiază și citește foarte mult
Însă câți dintre noi oare ne-am școlit inimile
Ca să-învețe să citească pe chipuri lacrimile?
Nu știu vouă, însă mie mi se pare tot mai des
Lacrimile celorlalți nu prezintă interes…
Lacrimile-mi deseori, le-a văzut o lume-întreagă
Însă doar Isus Hristos s-a oprit să mi le șteargă.
Cititului uneori, credeți-mă, nu-i văd rostul
Dacă nu știm să citim lacrima fratelui nostru
Lacrimile nu-s doar stropi ce ni se preling pe față
Orice lacrimă ascunde câte-un colțișor de viață.
Lacrimile de tristețe sunt dureros de citit
Fiindcă vorbesc de dorințe care nu s-au împlinit,
Vorbesc despre oameni încă nu s-au împăcat
Și despre răni sufletești care nu s-au vindecat.
Poate-o astfel de poveste, ades’ inima-ți frânge
Însă trebuie creștine tu să plângi cu cel ce plânge
Isus știa pe Lazăr sigur îl va învia
Dar Isus din compasiune, iată că atunci plângea.
Dacă n-ai să poți vreodată să citești lacrima mea
N-o citi, las-o stingheră, însă nu o judeca
Poate mâine va pleca de pe chipul meu pe-al tău
Și atunci vei înțelege: să plângi singur este greu.
Nu aștepta de la om suferința să-ți priceapă
Fiindcă lacrimile tale pentru mulți înseamnă apă.
Oamenii n-au învățat încă lacrimi să citească
Mulți nu știu cu adevărat nici să ierte, să iubească.
Când le dai lacrima ta, ei nu au îndemânare
Să o țină, s-o îngrijească ca pe-un lucru de valoare.
Dacă lacrimile noastre s-ar preface-n diamante
Să vedeți atunci cum omul ți le-ar șterge chiar pe toate.
Mă bucur că Dumnezeu știe lacrimi să citească
Iar pe cel care le varsă știe să îl liniștească
De aceea tu când plângi să vorbești doar cu Isus
Fiindcă fără voia Lui nici-o lacrimă n-a curs.
Țelul misionarului
“Iată că ne suim la Ierusalim.” Luca 18:31
In viaţa naturală ambiţiile noastre se schimbă pe măsură ce ne maturizăm, dar în viaţa creştină ţelul ne este dat de la început, Începutul este identic cu sfârşitul, şi anume este Domnul Însuşi, începem cu Cristos şi terminăm cu El – “Până vom ajunge toţi la… statura plinătăţii Lui Isus Cristos”, nu la ideea pe care o avem noi despre ce ar trebui să fie viaţa creştină. Scopul misionarului este să facă voia lui Dumnezeu, nu să fie folositor, nu să-i câştige pe cei pierduţi; el este folositor şi-i câştigă pe păcătoşi, dar nu acesta este scopul lui. Scopul lui este să facă voia Domnului său. In viaţa Domnului nostru, Ierusalimul a fost locul unde, pe cruce, a ajuns la punctul culminant al voii Tatălui Său; dacă nu mergem acolo cu Isus, nu vom avea parte de compania Lui. Nimic nu L-a…
Vezi articolul original 168 de cuvinte mai mult
Dumnezeu e în control 