Ridică-mă Tu

Ridică-mă Tu, Stăpâne atunci
Când inima-i tristă şi plină de-amar,
Când sufletul bea din cupa-ncercării
Revarsă în el un strop sfânt de har.

E crudă viaţa şi aprigă-i lupta
Şi mulţi dintre noi, suntem răpuşi
Nu doar ispita îşi pune amprenta.
De valu-ntristării mereu suntem duşi.

Nu doar satana, cu-a lui mari oferte
Ne prinde în laţul de el ferecat,
Nu doar momeala ce-o vezi în vitrine
Sau tehnica ce astăzi a evoluat.

Ci chiar deznădejdea şi lipsa speranţei
În lumea aceasta cuprinsă de rău,
Te poate răpune în clipele grele
Şi duce departe de-al tău Dumnezeu.

Ridică-ne Doamne Stăpâne atunci
Când ploaia-ntristării la geamul nost bate.
O lasă-Ţi Tu harul ce-aduce cu el
Pacea divină, şi-a ei nestemate.

Să mângâie duhul, să lege el rana
Să-alunge-ntristarea şi roadele ei,
Amarul lăsat în noi de satana
Alungă-l Isuse! Şi-apoi dacă vrei,

Cereştile stări, cântarea eternă
Ce-o cântă în cor oastea cerească,
Din pulberi ridice pe cei ce-au căzut
Şi facă în ei nădejdea să crească.

Adu-ne momentul de mult aşteptat
Când toate lăsa-vom aicea în vale,
Şi-n sfânta cetate, la masă cu Tine
Prin harul Tău sfânt, avea-vom intrare.

Minodor Suteu 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s