SANT DOAR UN OM -POEZIE DE LUCICA BOLTASU

Ioan17 - John 17

 SANT DOAR UN OM

Sunt doar un om, ființă pieritoare,
O flacără ce-i gata să apună,
Bulgăr de lut ales spre frământare,
Un peregrin ce-şi caută loc sub soare, 
Un cântec zbuciumat, pe-a vieții strună. 
Sunt doar un om, dar ce valoare mare,
Dumnezeire, ai sădit în mine!
Sculptat de mâna-Ți sfântă, creatoare,
Primit-am eu și duh şi-nfățișare,
Cu-n singur scop, să Te slăvesc pe Tine.

Sunt doar un om, dar când privesc zenitul,
Văd timpul care nu are hotare,
Ating prin crezul meu chiar infinitul,
Căci Tatăl Sfânt, Yehova-Preaiubitul,
Mi-a pus în suflet dorul de-nălțare.
Sunt doar un om, ce binecuvântare! 
Sunt limitat în spațiu-timp o vreme,
Dar conștient de-o viață viitoare,
De-o veșnicie plină de grandoare,
Pot să zâmbesc, chiar dacă trupul geme.

Şi doar ca om pot să-nțeleg lucrarea,
Ce a făcut Isus prin dăruire, 
El, Fiu de Rege, binecuvântarea
Dă omenirii și deschide zarea,
Făcându-ne drumeag…

Vezi articolul original 151 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s