Te laud cât timp mi-a mai rămas
Vorbesc de Tine-n orice ceas
Tu-mi ești pricina laudelor
Mi-ești farmecul cântărilor
Nu Te-aș schimba în vecii vecilor
Te văd în apa mărilor
Și în splendoarea florilor
Vorbesc cu câmpul înverzit
Vorbesc cu cerul infinit
În toate-i chipul Tău, Tată iubit
Mă’nalț cu Tine peste munți
Doar îti șoptesc și Tu m-asculți
Plutesc pe ape și prin văi
Străbat nemaicălcate căi
Și sunt vegheat de ochii Tăi
Concert de glasuri mii și mii
Și prin păduri și pe câmpii
Mă însoțesc pe calea mea
Toate având darul să-mi dea
Pacea și bucuria Ta
Un rai frumos e peste tot
Unde ești Tu Sfânt Savaot
În orice loc, unde privesc
Pe Tine Doamne Te zăresc
De aceea, cât am viață; Te laud și Te slăvesc.