Am găsit încă o fisură în vasul acesta de lut: câteodată sunt un fantezist, și știu sigur că și tu. Citindu-l pe profetul Osea am realizat, câtuși de puțin, ce înseamnă să trăiești cunoscându-ți Dumnezeul.
Cunoașterea lui Dumnezeu nu înseamnă să fii visitor și să crezi că El este mijlocul prin care tu, omul degradabil, vei dobândi satisfacția în viață (cea firească); să-L cunoști nu înseamnă să ți se pară doar uneori că există, și asta pentru că ai văzut sau ai primit încă o binecuvântare; să-L cunoști nu înseamnă lectura Bibliei de dragul reușitelor poze, care (cu siguranță) ar fi o postare bună pe Instragram; să-L cunoști nu înseamnă să devii un depresiv spiritual, dacă nu simți măcar un fior în timpul rugăciunii; să-L cunoști nu înseamnă să-I strigi numele pe stradă, dar în cămăruță să-l uiți; să-L cunoști nu înseamnă să fii un fantezist, crezând că Dumnezeu e…
Vezi articolul original 114 cuvinte mai mult