De-atâtea ori…

De-atâtea ori ți-am auzit chemarea,
Și șoapta blândă, dulcele Tău glas,
Te-am auzit când mă chemai pe nume,
Nu te-am primit, afară ai rămas.

De-atâtea ori mi-ai spus să-mi schimb viața,
Să vin pe calea Ta, să fiu salvat,
Mi-ai spus căci ai murit și pentru mine,
Chemarea Ta  mereu am refuzat.

De-atâtea ori, mi-aduc bine aminte,
În sinea mea gândeam la cerul sfânt,
Dar lucrurile acestea pieritoare,
Mă țineau rob, legat de-acest pământ.

De-atâtea ori m-ai scos din groapa morții,
Când am crezut că nu mai pot scăpa,
Și-n clipele grele de disperare,
Ai fost prezent Doamne în viața mea.

Mi-ai mângâiat și alinat durerea,
Ai pus balsamul Tău vindecător,
Atunci, în ceasul greu de încercare,
Cu Tine am ieșit biruitor.

Acum mă plec smerit în rugăciune,
Îți mulțumesc căci sunt copilul Tău,
Am încheiat sfânt legamânt cu Tine,
Te recunosc căci Tu ești Dumnezeu.

Ești Dumnezeul meu, o, slavă Ție,
Ești viu, adevărat, ești glorios,
În fiecare zi ești lângă mine,
Și pentru aceasta-Ți mulțumesc frumos.

Ica Dragoi

Mă cunoaşte El?

Dumnezeu e în control

..El cheamă… pe nume. Ioan 10:3

Când L-am înţeles greşit (Ioan 20:11-18)? E posibil să cunosc totul despre doctrină şi, totuşi, să nu-L cunosc pe Isus. Sufletul este în pericol atunci când cunoaşterea doctrinei întrece legătura strânsă cu Isus. De ce plângea Maria? Doctrina nu însemna pentru Maria mai mult decât iarba de sub picioare. Orice fariseu ar fi putut râde de ea din punct de vedere doctrinar, dar un lucru de care n-ar fi putut râde era acela că Isus a scos din ca şapte demoni: totuşi, binecuvântările Lui nu valorau nimic pentru ea în comparaţie cu El însuşi. Maria “a văzut pe Isus stând acolo în picioare: dar nu ştia că este Isus…”. Însă imediat ce I-a auzit vocea. L-a recunoscut pe Cel care îi
vorbea. Ea s-a întors şi I-a zis: “Invăţătorule!”

Când am stăruit cu încăpăţânare în îndoielile mele (Ioan 20:24-29) M-am îndoit eu de ceva…

Vezi articolul original 155 de cuvinte mai mult