Nimeni, Doamne, nu-i ca Tine

Motto: „” Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit
înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.”” Amin! Evrei 4:13.

Orice suflet să se închine
Numai Ție, Doamne Sfânt,
Că nimeni altul nu-i ca Tine
Nici în cer, nici pe pământ.
O știință atât de minunată
Mintea noastră n-o cuprinde –
Pentru puterea ce ni-i dată,
E prea naltă s-o poți prinde.
Nu-i taină să-Ți fie ascunsă,
Că știința Ta-i desăvârșită –
Și nici nu poate fi pătrunsă
Priceperea-Ți nemărginită.
Și noi știm, într-adevăr,
Că Tu ții rostul la toate –
Chiar și firele de păr
De pe cap sunt numărate.
Tu cunoști a noastre gânduri
Orișicât ar fi de-adânci…
Lacrimile ni le numeri
Și-n burduful Tău le strângi.
Tu ne îndepărtezi vrăjmașii,
Prinșii-n laț Tu îi dezlegi;
Tu ne numeri, Doamne, pașii
Vieții noastre de pribegi.
Pribegind pe-acest pământ
Ca străini și călători,
Iartă-ne, o Doamne Sfânt,
Că greșim de multe ori.
Dacă pașii spre lumesc
De la Cale s-or abate,
Îndreaptă-ne, Tată Ceresc,
Cu milă și bunătate.
Cât de mult ne-ncurajează
Faptul că noi știm mereu
Că pașii vieții ni-i veghează
Și-i numără Dumnezeu.
Iar bunătatea Ta ne face
Să ne dăm toată silința
Să umblăm pe Cale-n pace,
Să nu ne pierdem credința.

Însă toți acei ai căror pași
Zi de zi, tind către lume,
Doamne, pentru-aceia lași
Grea sentință, și anume,
Precum acelui împărat
Care a fost osândit:
„Numărat, numărat
Cântărit și împărțit.”
Doamne, dă-ne înțelepciune
Pașii să ni-i numărăm,
Și de nu-s pe cărări bune
Să putem să ni-i îndreptăm.
Dă-ne un duh de cercetare
Să ne cercetăm mereu,
Să se cunoască fiecare
Cum o fi? Ușor sau greu?
Că vine ziua cântăririi,
Când pe toți ne cântărești
Pe cumpăna neprihănirii
Și nu vrem să ne găsești
Ca atunci, pe Belșațar –
Chefliul cârmuitor
Pus de Tine pe cântar
Și găsit mult prea ușor.
Noi vrem inimi încărcate
Cu daruri duhovnicești
Și să aibă greutate,
Doamne, când le cântărești.
Să împlinim marea dorință
A pribegiei pe pământ:
„Pașii noștri în credință
Să ne ducă-n Cerul Sfânt!” Amin!

Ioan Vasiu 

Calea spre puritate

Dumnezeu e în control

“Din inima omului ies…” Matei 15:18-20

La început ne încredem în ignoranţa noastră pe care o numim inocenţă, ne încredem în inocenţa noastră pe care o numim puritate: iar atunci când auzim aceste cuvinte aspre ale Domnului nostru, dăm înapoi şi spunem: “Dar nu am cunoscut niciodată nici unul dintre aceste lucruri îngrozitoare în inima mea”. Nu ne place ceea ce ne descoperă El. Dar ori Isus Cristos este autoritatea supremă peste inima omului, ori El nu merită să-i acordăm nici o atenţie.

Sunt eu pregătit să mă încred în discernământul Lui sau prefer să mă încred în ignoranţa mea inocentă? Dacă fac din inocenţa conştientă testul, este foarte posibil să ajung într-un punct unde mă voi cutremura descoperind că ceea ce a spus Isus Cristos este adevărat şi mă voi îngrozi de posibilităţile răului din mine. Cât timp rămân la adăpostul inocenţei, trăiesc într-un “paradis al proştilor”. Dacă încă…

Vezi articolul original 117 cuvinte mai mult