Vioara inimii

Psalmi 68/4

„Cântați lui Dumnezeu, lăudați Numele Lui! Faceți drum Celui ce înaintează prin câmpii. Domnul este Numele Lui: -bucurati-va înaintea Lui!”

Ascult, în noapte, cum plânge o vioară,
O sete de ceruri mă înconjoară,
Mi-e sete de Pace și albastre câmpii,
De ploaie cerească, mesaj din veșnicii!

Suspinul de vioară vorbește de  dor,
De zbor printre stele, de Mare Creator,
De ploi sfinte, și de marea cea de cristal,
Și de iubirea sfântă, ce n- are hotar.

Din nou plânge   vioara   sufletului meu,
Câmpia -i însetată după Dumnezeu,
Nu sunt boboci, nu se mai deschid petale,
Niciun parfum de flori nu urcă agale.

Tunet ceresc, pe  a inimii câmpie,
Și fulgere albe de ploaie târzie,
Se revarsă  Râul de iubire cerească,
Flori albe și sfinte încep să vorbească;

„-Faceți loc  Celui  ce vine pe verzi câmpii!
Numele Său este Cel Sfânt din Veșnicii,
Și nu mai suspina, câmpie verde!
Vioara  este Domnul, și El te vede!

Și plânge vioara, și azi, și mereu,
Îmi trimite ploaie și dor de Dumnezeu,
Din zori și până în noapte, neincetat;
„Aici este Domnul, tu nu te-ai închinat!”

Ascult, în noapte, cum plânge o vioară,
Aripile de Pace mă înconjoară,
Iubesc Pacea, și  Ploaia cerească de sus,
Iubesc pe Tatăl și pe Fiul Său, Isus!

Arancutean Eliza 

Frumusețea nesiguranței

Dumnezeu e în control

Şi ce vom fi nu s-a arătat încă.”

1 loan 3:2

Înclinaţia noastră naturală este de a fi atât de riguroşi şi de calcu­laţi, încât privim nesiguranţa ca pe un lucru rău. Ne imaginăm că trebuie să ajungem la un anumit sfârşit hotărât mai dinainte, dar nu aceasta este natura vieţii spirituale. Natura vieţii spirituale este aceea că suntem siguri în nesiguranţa noastră, iar urmarea este faptul că nu ne facem cuibul nicăieri. Raţiunea spune: „Dacă aş fi în acea situaţie…” Noi nu ne putem imagina pe noi înşine in nici o situaţie în care nu am fost niciodată.

Vezi articolul original 232 de cuvinte mai mult