-Noi l-am văzut pe Domnul! E viu, a înviat!
-De voi vedea, voi crede, voi ști cu-adevărat!
Dacă semne de cuie în mâini nu-i voi vedea
Și dacă nu-mi voi pune mâna în coasta Sa,
Și-n urmele de cuie dacă nu-L voi atinge,
Atunci nici nu voi crede, oricine, orice-ar zice!
Trecură doar opt zile, după ce ei vorbiră
Și ucenicii, iarăși, pe Toma-l întâlniră.
Stăteau cu toții-n casă, cu ușile-ncuiate,
Prindea contur, prin jertfă, creștina unitate.
Și dintr-odată Domnul în mijloc apăru,
Și spuse: – Pace vouă! iar Toma îl văzu!
-Adu-ți degetul, Toma și mâinile-Mi privește,
Adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea și crede!
Iar Toma îi răspunse îndată: – Domnul meu! . .
Acum eu cred în Tine, că Tu-mi ești Dumnezeu!
-O, Tomo, spuse Domnul, tu crezi, căci m-ai văzut,
Ferice e de-aceia, ce deja au crezut
Dar fără să mă vadă! Astfel vorbi Hristos
Celui care odată era necredincios!
***
S-au scurs clipe de aur, către un alt liman,
Clepsidra e mai goală cu două mii de ani! . .
Ne amintim și astăzi de Toma zis și Geamăn,
Care, știm după nume, că mai are un seamăn!
Sau poate doi, sau patru, sau sute, zeci de mii,
Sute de mii, milioane, ca el azi pot a fi!
Ei vin la părtășie, însă nu-ntotdeauna,
Totuși iubesc pe Domnul și vor și ei cununa!
Când Domnul se prezintă prin Duhul Său cel Sfânt,
Ei pierd din părtășie și din susurul blând. .
Și-aud doar de la ceilalți: -o, El a fost aici
În adunarea sfântă, la noii ucenici!
Cum ar putea vreun seamăn să-L vadă pe Hristos
Când din ceruri coboară, prin Duh, aicea jos?
Mereu în părtășie, cu frații de va fi
Pe Domnul slavei sigur îL va putea-ntâlni! . .
O, Domnul meu din ceruri, sfânt Miel, scump Salvator,
Vorbește-mi azi prin Duhul Tău sfânt, Mângâietor…
Vreau să Te văd, Isuse, căci mă întreb mereu:
Un seamăn de-al lui Toma nu sunt oare și eu? . .
Emanuel Hasan
Dumnezeu e în control 