Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte
lucrarea mâinilor Lui. Ps. 19:1.
Păsărele, păsărele… și voi în trilul cristalin,
Dați imbold inimii mele la Tronul Milei să mă-nchin.
Cum înălțați spre cer privirea, Atotstăpânul când slăviți
Purtând în voi, doar mulțumirea în clipa scurtă cât trăiți.
Ce Har să vezi gingașa ființă plină de aplecăciune
Prin cânt sublim, recunoștință, ce parcă spune: ”În rugăciune,
În rugăciune, cânt și glorii înălțați pe Dumnezeu,
Respirați, sunteți, trăiți prin Mila, Harul Său – mereu! ”
O, ce mărețe, vii exemple le văd, le vezi cum spun, șoptesc:
”Contemplează Creatorul – tu, omule… Un Fiu Ceresc,
A venit jos pentru tine, a îndurat amar și chin…
O, inima îți vede bine? Bătaia ei, cui o închini?
Ridică ochii înspre Cer și-i mulțumește, îl slăvește!
Ca gândul toate-s praf și pier… Oprește-te un pic, privește –
Cine ești în zborul scurt, și-n Mâna cui îți e suflarea?
Lasă, piară ce-i tumult! înalță-i, ‘nalță-i îndurarea!
Te-a creat și te iubește, ce-a avut mai scump a dat,
Zi de zi te îngrijește… Și a spune: ”Fii lăudat! ”
În viața plină de-nchinare, recunoștință, trai curat
E-un mic puțin de tot sub soare în a-l slăvi pe Împărat. ”
Dumnezeu e în control 