La mormântul Învierii

Serbăm Învierea frumos îmbrăcați
Cu unde cerești suntem inundați
Pe chipuri citim la toți exaltare
Pe toți ne atrage sublima serbare
Păsări ne-ncântă cu-a lor melodie
Prin grădini zboară puful de păpădie.
Cântarea-ndrăgită ”Cristos a-nviat”
Se-aude-mprejur la oraș și la sat.
Copaci înfloriți dau arome sublime
Bucuria din suflet vor mulți s-o exprime
Și gândul ne zboară prin vis, prin milenii
(Sau poate e vorba chiar de vedenii)
Și-ajungem acolo, unde mormântu-i deschis
Încredințați că Duhul Sfânt ne-a trimis.
Și-n starea înaltă, de revelații profunde
O nouă simțire, minunat, ne pătrunde
Și știm că-n curând vedea-vom minune,
Că Cel ce-a-nviat, duios, ne va spune:

”Pentru voi am venit, pentru voi m-am jertfit
De trădare și chinuri n-am fost scutit.
Dar taina-i adâncă, împlinit-am un plan
S-aveți avânt spre cerescul Liman.
Priviți-mi mâinile și ochii și fața
C-am dat la o parte și norii și ceața
Rămâneți în crezul format în convingeri
Și suport veți primi de la ceata de îngeri
Pe veci, în grotă au vrut să mă țină
Să fie zdrobiți acei ce se-nchină
Dar Cel mai puternic din lumea creată
(Învăluit în Lumina cu stele ornată)
M-a scos din noaptea de somn și tăcere
Să puteți cuceri furtuni și mistere
Sunt viu, sunt cu voi iar frica-i învinsă
Credința în voi să rămână nestinsă.
Apelul lansat vi-l ascult cu iubire
Nu în zadar mi-au dat răstignire
Vă aud, vă văd – când vine-ncercarea
Cu voi sunt la jug, vă dau ușurarea.
Părtășii și betanii avea-voi cu voi
Împreună vom trece prin ceață, șuvoi
Bucurați-vă mult că-nvierea vă poartă
Până la zarea cu veșnica POARTĂ.”

Serbăm Învierea frumos îmbrăcați
Cu unde cerești suntem inundați
Pe chipuri citim la toți exaltare
Pe toți ne încântă sublima serbare.

George Cornici

Reclame

Ciocnirea dintre Dumnezeu şi păcat

Dumnezeu e în control

El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn.

I Petru 2:24

Crucea lui Isus este revelaţia judecăţii lui Dumnezeu asupra păcatului. Nu asocia niciodată crucea lui Isus Cristos cu martiriul. Crucea a fost un triumf suprem care a zdruncinat înseşi temeliile iadului. Nu există nimic mai sigur în timp sau eternitate decât ceea ce a făcut Isus Cristos pe cruce. El a repus întreaga rasă umană într-o relaţie corectă cu Dumnezeu. A făcut din răscumpărare baza vieţii umane, a deschis o cale pentru ca fiecare om să poată ajunge în comuniune cu Dumnezeu.

Vezi articolul original 194 de cuvinte mai mult

Bătălia din Ghetsimani

La moara lui Felix

Bătălia...

Linţoliul negru îmbrăca grădina
Şi cerul nopţii, devenit mai greu,
Plângea cu stele, strecurând lumina
Prin iarba ce plângea ca violina
Sub paşii trişti de Om şi Dumnezeu.

Părea că din măslini tăceri degajă
Ca înaintea unei mari furtuni
Şi-n neclintirea de oşteni de strajă
Înfioraţi ei lăcrimau prin coajă
Privind tragismul sfintei rugăciuni.

Îngenuncheat, Isus privea prin noapte
Şi-un zbor curmat părea-ntregul văzduh,
Dar El privea departe, mai departe,
Că-n sufletul Său întristat de moarte
Se declanşase bătălia-n duh.

“Paharul, Tată, văd acum paharul
Cu tot veninul lumii. Este-al Meu.
Privesc la el şi-i simt adânc amarul,
Vreau să-l ating, Mi-e inima ca jarul
Dar simt o-mpotrivire şi Mi-e greu.”

În roua ierbii ce parea că plânge,
Lângă genunchi de Dumnezeu smerit,
Curgea sudoarea prefăcută-n sânge
Ca o lumină care se răsfrânge
Din focul bătăliei, înteţit.

“Îndepărtează, Tată, de la mine
Acest pahar, Mi-e mult prea greu a-l bea.”

Vezi articolul original 51 de cuvinte mai mult