Păstrarea viziunii spirituale prin caracterul personal

Dumnezeu e în control

„Suie-te aici şi-ți voi arăta…”

Apocalipsa 4:1

O stare de spirit înaltă poate să ia naştere numai din deprinderi nobile ale caracterului personal.

Dacă, în împrejurările în care te afli, trăieşti la cele mai înalte cote pe care le cunoşti, Dumnezeu îţi va spune mereu: “Prietene, du-te mai sus” (Luca 14:10).

Vezi articolul original 250 de cuvinte mai mult

Reclame

Privind la șirul de eroi…

„Și chiar de nu ne va scoate, sa știi, impărate,
ca nu vom sluji dumnezeilor tăi… „Dan. 3:18.

Privind la șirul de eroi –
Eroi ai dragostei, credinței,
Ce-n filele istoriei –
Mers-au drumul biruinței

Și… nu fu presărat cu flori,
Văd – Domnul i-a călăuzit.
În furtună mare, închisori,
În gropi de lei – nu-i părăsit,

Nu-i părăsit nici în cuptor,
Nici în urgia cea mai mare –
Cine-i în Christ’ Mântuitor,
Și-n Mâna Domnului cea tare!

Priviți la jertfa lui Hristos,
Ce-a mers spre cruce-n umilință,
Deschizând victorios –
Drum spre viață-n biruință!

Lăsat-a cer, lăsat-a tron,
Strălucire și splendori
Și răscumpără pe om,
Călcând pe-ai morții grei fiori…

Și-apostolii, cucernici fii
Din Dumnezeu Atotputernic
Învață ca să fiu, să fii –
Neabătut în cale, vrednic!

Și-apoi buneii și părinții,
Ca viu exemplu-n strălucire –
Ținând stindardul biruinței
Prin Isus – Cale-n nemurire!

De-a lungul anilor șirag…
Istoria arată, spune
Că rug aprins, și-al morții prag
N-are putere! – În rugăciune

Și-n încredere deplină,
De ești salvat, sau nu contează?
Când inima de Cer e plină,
Fii curajos, perseverează!

Domnul este Cel ce luptă!
Totul e-n controlul Lui!
Neabătut – luptă și-nfruntă,
Ostaș în oastea Domnului.

Învinge, doar credința vie!
Iubirea, biruie oricând!
Slăvit în tot, oricând să fie –
Dumnezeul Mare, Sfânt!

Lidia Cojocaru 

Pastrarea viziunii spirituale prin curatie personala

Dumnezeu e în control

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.”

Matei 5:8

Puritatea nu înseamnă inocenţă, ea înseamnă mult mai mult decât atâta. Puritatea este rezultatul trăirii într-o susţinută armonie spirituală cu Dumnezeu. Trebuie să creştem în puritate. Legătura noastră cu Dumnezeu poate fi bună, iar puritatea lăuntrică, neîntinată şi totuşi, din când în când, viaţa noastră poate fi pătată pe dinafară. Dumnezeu nu ne fereşte de această posibilitate, deoarece în acest fel înţelegem nevoia de a ne păstra viziunea spirituală prin puritate personală.

Dacă floarea spirituală a vieţii noastre cu Dumnezeu este distrusă într-o măsură cât de mică, trebuie să lăsăm totul şi să îndreptăm situaţia.

Vezi articolul original 166 de cuvinte mai mult

Se lasă așteptată primăvara…

Un rece vânt de iarnă se-ntețește
În întunericul stăpân peste oraș
În față și în suflet mă lovește,
Să îmi întoarcă șovăielnicii mei pași…

Unde e luna, unde e în astă noapte?
Oh, după norii gri iar s-a ascuns…
Și de acolo parcă-mi spune-n șoapte
Că stelele sunt triste și au plâns…

Merg înainte, să-nțeleg misterul
Ce pân’ acuma nu l-am deslușit
Dar, parcă zăvorât tace și cerul…
Pământul de mult timp a amuțit…

De ce mai zăbovesc? Mă-ntorc acasă!
Nu e chiar beznă, câmpu-i alb, totuși pustiu…
Ce frig e… însă-n casa mea frumoasă
E cald și bine, iar afară e târziu! …

Se lasă așteptată primăvara…
Zăpada albă-mi scârțâie sub pași,
Doar ea mi-arată unde e cărarea
În întuneric, înapoi către oraș…

Emanuel Hasan

Cea mai delicată misiune de pe pământ

Dumnezeu e în control

“… prietenul Mirelui” Ioan 3:29

Bunătatea şi puritatea nu trebuie niciodată să fie trăsături care să atragă atenţia spre ele însele, ci trebuie să fie doar nişte magneţi care să atragă la lsus Cristos. Dacă sfinţenia mea nu-i atrage pe oameni la El, ea nu este genul bun de sfinţenie, ci o influenţă care va trezi afecţiuni necumpătate şi va duce sufletele în rătăcire. Un sfânt minunat poate fi o piedică dacă nu-L prezintă pe lsus Cristos, ci numai ceea ce a făcut Cristos pentru el; acel om va lăsa impresia că are un caracter foarte frumos – dar aceasta nu înseamnă a fi un adevărat prieten al Mirelui; eusunt cel care cresc tot timpul, nu El.

Pentru a menţine această prietenie şi credincioşie faţă de Mire, trebuie să fim mai atenţi la relaţia noastră morală şi vitală cu El decât la orice altceva, mai atenţi chiar decât…

Vezi articolul original 118 cuvinte mai mult

Dorita primăvară

Apare soarele, timid,
Iar florile ce-i duceau dorul,
Petale vesele deschid
Și onorează Creatorul!

Iar primăvara ce-a venit,
Se infiltrează prin unghere,
Topind steluțele de-argint
Ce rămăseseră stinghere!

Sub cerul azuriu se strâng
Cocorii în procesiune,
Copacii umbre își rasfrâng
În ascendentă formațiune…

Se-adună în pârâuri apă
Zăpezi topite explorând,
Și-un strop de rouă mic, pe pleoapă
Redă iluzia că plâng…

Aș plânge dar, nu de tristețe,
Ci pentru că… a câta oară?
Admir atâta frumusețe,
Trăind o nouă primăvară!

Laura Minciună 

Descrescând după planul Lui

Dumnezeu e în control

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.

 Ioan 3:30

Daca ajungi să fii indispensabil in viaţa cuiva, ai ieşit din rânduiala lui Dumnezeu. Ca slujitor, marea ta responsabilitate este să fii un prieten al Mirelui. Când vezi că un suflet începe să recunoască cerinţele lui Isus Cristos, ştii că influenţa ta a fost folosită aşa cum trebuie: atunci, în loc să întinzi mâna pentru a-i preveni durerile, roagă-te ca ele să crească de zece ori mai mult până când nu mai există nici o putere pe pământ sau în iad care să poată ţine acel suflet departe de lsus Cristos.

Vezi articolul original 206 cuvinte mai mult

Rugăciunea de seară

Sub umbra palidă de gânduri
Și-atras de dorul altor zări
Mă plec cu ochii către ceruri
Ca orbul Bartimeu pe vremuri,
Să Te inund în sărutări.

Mă plec și-aștept când lampa serii
Abia mai pâlpâie de somn…
Aștept să mă ating de haină
Cum s-a atins femeia-n taină
Cândva de bunul Salvator.

Și-o vorbă să îți spun, Isuse,
Pe malul rugăciunii dulci,
Căci simt cum cerul se deschide
Și dreapta-Ți sfântă mă cuprinde
Rostind divinile porunci…

Și-atunci mi se deschide gura
Ca un pământ setos, uscat,
Primind din mila Ta nespusă
Atâția stropi de har, Isuse,
Cât n-am gândit și meritat,

Mi se deschide gura-n șoaptă
Pe malul rugăciunii sfânt
Și-atâția crini de mulțumire
Ridic spre cerul de iubire
Că m-ai iertat și mântuit.

Mihai Ghidora 

Mândria este păcatul ce-l determină pe Dumnezeu să intervină

Ciprian Barsan

Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroșeniile lui deșarte, și faptele lui de nimic.“Ieremia 48:30 VDC

Mândria este păcatul ce-l determină pe Dumnezeu să intervină și să pedepsească. Mândria distruge relații, doboară, omul mândru disprețuiește, produce durere….

Iată încă un verset inspirat, un cuvânt rostit de Dumnezeu împotriva Moabului…

Moab înseamnă poftă, dorință. Aproape că înțelegând semnificația numelui, nu mai trebuie decât să ne amintim câte necazuri au făcut moabiții poporului ales…

Moabul reprezintă pofta, pofta ochilor, pofta cărnii, dorința. Dumnezeul lor era Chemoș care înseamnă distrugere.

Creștim înțeleg lupta și a puterea dată de Duhul Sfânt să ne ferim de poftele cărnii care se războiesc cu sufletul, caută să-l distrugă. Unde lucrează pofta este distrus și duhul și sufletul omului. Iar când ne lăsăm călăuziți de pofte suntem atacați și cuceriți de moabiți. Aproape distruși!

Ce trebuie să faci?

ÎMPOTRIVEȘTETE! 

ÎNȚELEGE că…

Vezi articolul original 19 cuvinte mai mult

Isus în Grădina Ghetsimani

Luca 22/43
” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. ”

Cunosc o Grădină între pământ şi cer,
Unde  suspinele se înalţă şi pier,
Isus e singur, cu raze reci de lună,
Cu mantia nopţii, şi a ei cunună!

-”Tată Sfânt, Stăpân eşti în cer şi pe  pământ,
Pecete de Diamant e al Tău  Cuvânt,
Înlătură, te rog, Paharul cel amar!
Ruga Mea se înalţă spre Sfântul Altar! ”

Fumul alb de rugă ajunge pe altar,
În picioare rămâne Paharul amar,
Trupul firav, amarnicele suspine,
Se luptă cu albele Peceţi divine!

Plâng doar ramurile bătrâne de măslin,
Ele şterg sudoarea şi sângele divin,
Stelele s-au ascuns după haina de nori,
Măslinii şi-au scuturat florile în zori.

-”Tu, Isus, nu laşi singur pe cel întristat,
Tu nici nu adormi când eşti, în taină, chemat,
De atâtea ori mi-ai dat floarea îndurării;
Lângă Tine stau în clipa întristării! ”

Un înger coboară din Hotarul ceresc,
Cântând duios, aripile albe îi cresc;
-”Nu eşti singur, Isus, între cer şi pământ,
Lângă Tine e Tatăl, şi cerul cel sfânt!

Nu eşti singur în Grădina Ghetsimani,
Plâng cu Tine cei răscumpăraţi ani şi ani,
Stau lângă Tine şi Îti cântă ”Mărire!
Sângele lui Isus face ispăşire! ”

Fumul alb, de pe altar, coboară de sus,
Şi, în genunchi, în Grădină, stau cu Isus;
Reci sunt, azi, razele albastre de lună,
Dar cel răscumpărat Îi este Cunună!

Arancutean Eliza