Călare pe un asin venea…

Un Rege bun şi minunat,
Poteca-ngustă o străbate…
De toţi, El este aşteptat
În mândra, frumoasa cetate.
Călare pe un blând asin
Slăvitul Rege vine, vine…
Cu gândul bun, cu gând senin
Priveşte spre marea mulţime.
Crengi verzi în mână toţi aveau,
Straie pe jos cu drag au pus.
Nerăbdători cu toţii stau
Să vina al lor iubit Isus.
În cor, toţi strigă osanale
Şi Rege pe El Îl numesc,
Slavă-I aduc pe a Sa cale,
Îi spun strigând cât Îl iubesc;
Multe ovaţii se aud…
Cetatea-ntreagă acum vuieşte.
Isus Se opreşte, stă în drum,
Mulţimea cu drag Îl priveşte.
Alături, veneau ucenicii;
Chiar după El vin, se arată…
Isus, mergând pe drumul crucii
Cu milă Se uită spre gloată.
Cu lacrimi, pe toţi îi priveşte…
Se uită lung, pe săturate,
La ce va fi apoi, gândeşte
Când vor fi toate, dărâmate,
Când vremea  va fi pe sfârşite,
Şi toate se vor prăbuşi…
Ce spune Domnul, se-mplineşte,
Dar El, va fi în veşnicii!

Florența Sărmășan 

Sfinţire sau asprime faţă de Dumnezeu?

Dumnezeu e în control

El… Se miră că nimeni nu mijloceşte.

Isaia 59:16

Motivul pentru care mulţi dintre noi încetăm să ne mai rugăm şi ne împietrim faţă de Dumnezeu este că avem numai un interes emoţional faţă de rugăciune. Sună frumos să spunem că ne rugăm; citim cărţi despre rugăciune, care ne spun că este bine să ne rugăm, că mintea noastră se linişteşte şi sufletul se înalţă atunci când ne rugăm: dar Isaia spune că Dumnezeu Se miră de aceste gânduri despre rugăciune. Închinarea şi mijlocirea trebuie să meargă mână în mână; nu e posibilă una fără cealaltă. Mijlocirea înseamnă a ajunge să avem gândul lui Cristos în legătură cu cel pentru care ne rugăm.

Deseori, în loc să ne închinăm lui Dumnezeu, noi facem afirmaţii despre cum funcţionează rugăciunea. Oare ne închinăm sau avem o dispută cu El zicând ..Dar, Doamne, nu văd cum vei proceda? Acesta este un semn sigur…

Vezi articolul original 167 de cuvinte mai mult