În ziua-n care m-ai găsit

În ziua-n care m-ai găsit
Eram căzut jos, în păcat
Și-mi amintesc că m-ai privit
Cu-atâta drag. . și m-ai iubit,
Deși-n noroi eram scăldat.

Aveam haina murdară, ruptă. .
Mă cufundam în greu suspin,
Dar cu-ndurarea-Ți ne-ntreruptă,
Mi-ai dat din dragostea Ta multă. .
M-ai mângâiat, mi-ai dat alin. .

Mi-ai dat să beau din apa vieții
Și m-ai hrănit cu pâinea Ta,
Iar eu, din zorii dimineții,
Încă din vremea tinereții,
M-am hotărât a Te urma.

Ce bine e cu Tine, Tată!
Nimic, în veci, nu-mi va lua
Iubirea Ta nemăsurată,
Ce mi-a schimbat viața toată
Și mi-a dat aripi de-a zbura!

Cezara Talos 

Păstrarea viziunii spirituale prin caracterul personal

Dumnezeu e în control

„Suie-te aici şi-ți voi arăta…”

Apocalipsa 4:1

O stare de spirit înaltă poate să ia naştere numai din deprinderi nobile ale caracterului personal.

Dacă, în împrejurările în care te afli, trăieşti la cele mai înalte cote pe care le cunoşti, Dumnezeu îţi va spune mereu: “Prietene, du-te mai sus” (Luca 14:10).

Vezi articolul original 250 de cuvinte mai mult