Dumnezeul meu

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
Dumnezeul meu, eu Te chem mereu.

Mai vino şi aprinde
Focul iubirii sfinte,
În inimă Tu să mi-l pui
Că vreau a Ta putere
În ceasul de veghere,
În DUH la ceruri să mă sui.

Ascultă-mi rugăciunea,
Să vadă toţi minunea,
Atunci când, Doamne, eu Te chem,
Că numai Tu-ai putere
Să dai celui ce-Ți cere,
Ca-n ceasul de veghere
Minuni să mai vedem.

Eşti singurul ce poate
Să îmi răspunzi în toate,
O, vino, Doamne, şi adu-mi
Răspuns şi rezolvare
Celor ce în pierzare
Se pierd şi se cufundă
În bezna negrei lumi.

Te chem, Te strig acuma,
Întinde, Doamne, mâna
Peste a Ta lucrare
Ce astăzi o cerem,
Prin binecuvântare, să vadă fiecare
Aicea, jos, sub soare,
Ce Dumnezeu avem.

Monica Schiersner 

Reclame

Disciplina groazei

Dumnezeu e în control

Şi mergeau îngroziţi după El. (Marcu 10:32)

La începutul vieţii noastre cu Isus Cristos am fost siguri că ştim totul despre El. A fost o plăcere să vindem totul şi să ne avântăm înainte cu îndrăzneala dragostei; dar acum nu mai suntem aşa de siguri. Isus este acolo, în faţa noastră, şi ne pare ciudat. „Isus mergea înaintea lor; ucenicii erau tulburaţi.”

Există un aspect al lui Isus care îngheaţă până în străfunduri inima ucenicului şi face ca întreaga sa viaţă spirituală să se sufoce. Această Fiinţă stranie, cu faţa „ca de cremene” şi cu hotărârea Sa de a merge înainte, mă înspăimântă. El nu-mi mai este Sfătuitor sau Camarad; este mânat acum de o convingere

Vezi articolul original 194 de cuvinte mai mult