Am ancora în cer, prin har, şi nu mai bâjbâi în zadar
prin lumea de gunoaie, unde-i doar foc de paie.
Domnul Isus e Stânca mea; să bată vânturi cât or vrea,
deloc nu mă vor clătina, căci El e Cetăţuia mea.
Am ancora în cer la El; furtuni să vină fel de fel,
sunt pe pământ în turma Lui. El nu permite nimănui
să-I smulgă vreo mioară; deci tot ce mă-nconjoară
e sub controlul Lui divin, sunt ocrotit de El deplin!
Am ancora în cer în El; să vină vânturi de-orice fel,
sunt pe pământ doar călător, iar El mă duce la izvor.
Sunt sub controlul Lui divin, El nu m-adapă cu pelin,
căci El este Izvorul meu; suntem ascunşi în Dumnezeu.
Chiar dacă-ngăduie furtună, ea prevesteşte vreme bună,
căci ancora e sus în cer şi-acolo nu merg cei ce pier,
ci cei răscumpăraţi de El cu sânge sfânt. A fost şi Miel,
dar şi Păstor, Păstorul bun; convins de El cu dor o spun:
Curând va poposi cu norii! Voi ancora cu El în glorii!
Petru Ion