Multă nepăsare

Multă nepăsare în popor,
Fiecare merge pe-a lui cale,
După chipul lumii şi cum vor,
Prin aceleaşi forme de-nchinare.

Domnul ne vorbeşte şi ne cheamă
Să ieşim din starea-aceasta rea
Şi cu multă dragoste şi teamă
Să-L slujim aşa cum El ne vrea.

Multă-asemănare, dar în fire,
Este în biserici, peste tot,
Şi puţine chipuri de sfinţire
Ce îmbracă-al Duhului Sfânt port.

Domnul ne vorbeşte şi iar spune
Să trăim în DUH, să căutăm
Să nu fim la fel ca cei din lume
Şi nicicând ca ei să nu umblăm.

Multă vorbă şi puţine fapte,
Totul e o formă cu DUH stins,
Alergăm în rău şi căutăm în noapte,
De atâtea pofte omul e aprins.

Domnul ne vorbeşte şi ne spune-ntruna
De aceste pofte, zilnic, să fugiţi
Că odată-n ceruri vor primi cununa
Doar acei ce aici au fost ca El sfinţi.

Monica Schiersner 

Reclame

Plăcerea sacrificiului

Voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine. 2 Corinteni 12:15

După ce Duhul lui Dumnezeu a turnat dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre, începem să ne identificăm deliberat cu interesul lui Isus Cristos faţă de alţi oameni; iar Isus Cristos manifestă interes faţă de orice om. În lucrarea creştină nu avem nici un drept să ne ghidăm după afinităţile noastre; de fapt, acesta este unul dintre cele mai mari teste ale relaţiei noastre cu Isus Cristos. Plăcerea sacrificiului este că-mi dau viaţa pentru Prietenul meu.

Nu o azvârl, ci-mi dau viaţa în mod deliberat pentru El şi pentru interesul Lui faţă de alţi oameni, nu pentru o cauză. Pavel şi-a consumat viaţa pentru un singur scop: să poată câştiga oameni pentru Isus Cristos. Întotdeauna i-a atras pe oameni la Isus, nu la el însuşi. „M-am făcut tuturor totul ca, oricum, să mântuiesc pe unii dintre ei.” Când un om spune că trebuie să-şi dezvolte o viaţă de sfinţenie singur, Dumnezeu nu mai este de nici un folos pentru semenii lui: el se aşază pe un piedestal, izolându-se de restul societăţii. Pavel a fost un om sfânt; oriunde mergea, Isus Cristos S-a putut folosi de viaţa lui. Mulţi dintre noi trăim pentru noi înşine şi Isus Cristos nu se poate folosi de viaţa noastră. Dar dacă ne-am predat cu totul lui Isus, nu mai slujim scopurilor noastre personale.

Pavel a spus că ştie cum să fie „o ştergătoare de picioare” fără să-i fie silă de asta,deoarece izvorul principal al vieţii lui era devotamentul pentru Isus. Noi avem tendinţa să fim devotaţi nu lui Isus Cristos, ci lucrurilor care ne eliberează din punct de vedere spiritual. Nu aceasta a fost motivaţia lui Pavel: „Căci aproape să doresc să fiu însumi anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei” – o afirmaţie nerealistă, extravagantă? Când un om este îndrăgostit, astfel de vorbe nu sunt o exagerare, iar Pavel a fost îndrăgostit de Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS