Mulţumirea mea

Pentru ploaie, pentru nori,
Pentru soarele din zori,
Ţie vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru zările senine,
Pentru stările divine,
Ţie vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru marea-Ți bunătate,
Că ne dai mereu de toate,
Fii, Isus, în veci slăvit!

Pentru că putem iubi,
Pentru că Îţi suntem fii,
Ţie… vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru planul Tău cel Sfânt,
Pentru daruri şi CUVÂNT,
Ţie vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru că-ntr-o bună zi
Sus la Tine vom sosi,
Ţie vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru tot ce ne-ai promis,
Pentru ţara cea de vis,
Ţie… vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru HARUL minunat,
Pentru timpul încercat,
Ţie… vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru binecuvântări,
Biruinţe-n orice stări,
Ţie… vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru crucea ce-ai purtat
Ca să fiu şi eu salvat,
Ţie… vreau să-Ți mulţumesc.

Pentru multe bucurii
Sus la Tine-n veşnicii,
Ţie… vreau să-Ți mulţumesc.

Monica Schiersner 

Disciplina atenţiei

„Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişurile caselor.” Matei 10:27

Uneori Dumnezeu ne trece prin disciplina întunericului pentru a ne învăţa să-I acordăm atenţie. Păsările cântătoare învaţă să cânte în întuneric, iar noi suntem puşi în „umbra mâinii” lui Dumnezeu până când învăţăm să-L auzim. „Ce vă spun la întuneric” – fii atent când Dumnezeu te pune în întuneric şi cât timp eşti acolo, ţine-ţi gura închisă. Te afli în întuneric acum în împrejurările în care eşti sau în viaţa ta cu Dumnezeu? Atunci rămâi tăcut.

Dacă-ţi deschizi gura când eşti în întuneric, vorbeşti dintr-o stare de spirit rea; întunericul este timpul când trebuie să asculţi. Nu vorbi cu alţi oameni despre aceasta, nu citi cărţi pentru a descoperi motivul întunericului, ci ascultă şi ia aminte. Dacă vorbeşti cu alţi oameni, nu poţi auzi ce spune Dumnezeu. Când eşti în întuneric, ascultă şi Dumnezeu iţi va da un mesaj care va fi foarte preţios pentru altcineva atunci când vei fi din nou în lumină.

După fiecare perioadă de întuneric, vine un amestec de plăcere şi umilinţă (dacă este numai plăcere, mă întreb dacă L-am auzit într-adevăr pe Dumnezeu) – plăcerea de a-L fi auzit pe Dumnezeu, dar în special umilinţă: „Cât de încet şi de greu am priceput ce-mi spune Dumnezeu! Şi totuşi, Dumnezeu mi-a spus aceste lucruri tot timpul în aceste zile şi săptămâni.” Acum El îţi dă darul umilinţei ce-ţi înmoaie inima, un dar care te va face întotdeauna să-L asculţi pe Dumnezeu.

OSWALD CHAMBERS