Grijă, da; îngrijorare, nu!

,,Nuvăîngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri“ (Filipeni 4:6).

Biblia ne așează în universul unui Dumnezeu care ne poartă de grijă, care, ,face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor chemați după planul Lui“, care ,,El însuși îngrijește de noi“. Asta pare, pentru unii, un pașaport pentru ,,dolce far niente“, pentru ,,trai neneacă“, pentru pasivitate, fatalism și apatie.

Pe de altă parte, Biblia ne spune că suntem chemați ,,să lucrăm împreună cu Dumnezeu“, că ne formăm aici pentru a ,,conduce“ într-o bună zi ,,toate lucrurile“, stând împreună cu Christos pe tronul universului.

Aceste două înștiințări biblice nu se bat cap în cap, ci sunt complementare, marcând diferența dintre îngrijorare și grijă. Prima ne este interzisă, pentru că este paralizantă, penalizându-ne lipsa de credință. Cea de a doua ne este recomandată, pentru că…

Vezi articolul original 235 de cuvinte mai mult

Din ceruri

Din ceruri şi astăzi răsună
Un glas ce-ţi vorbeşte duios:
Eu sunt Cel ce-aduc vestea bună
Şi azi vreau să fii bucuros,

Că-n DAR îţi aduc fericirea.
De vrei s-o primeşti, s-o înţelegi,
Trăi-vei cu mine iubirea,
De vrei de-azi cu mine să mergi.

Venit-am din ceruri, odată,
Aici, pentru toţi ca să mor,
S-aduc vestea cea minunată
La toţi aceia ce-o vor.

Acum M-am oprit lângă tine
Credinţă să-ţi dau, ca să vezi,
Că n-ai să rămâi de ruşine
De vrei prin Cuvânt să Mă crezi.

Lumină-am să-ţi dau pe cărarea
Ce duce spre Mine, s-o sui
Şi Eu am să-ţi fiu apărarea
De-n Mine încredere-ţi pui.

Eu vin să-ţi aduc bucurie
Şi-n tine să pun Duhul Sfânt,
Să-ţi dau din puterea Mea vie
Să poţi să-Mi urmezi prin Cuvânt.

Priveşte spre ceruri şi crede
În Cel ce te ţine mereu,
În Cel ce îţi ştie şi vede
A ta istovire şi greu.

El are în toate o vreme
Şi ştie când greul să-l ia,
De-aceea îţi spun: nu te teme,
Cu El biruinţă-i avea.

Monica Schiersner 

Evanghelia mai presus de orice alte legaturi

Dumnezeu e în control

“Am ajuns ca gunoiul lumii acesteia.” 1 Corinteni 4:9-13

Aceste cuvinte nu sunt o exagerare. Singurul motiv pentru care ele nu sunt adevărate cu privire la noi, cei care ne numim slujitori ai Evangheliei, nu este faptul că Pavel a uitat sau n-a înţeles exact adevărul lor când le-a folosit, ci faptul că avem prea multe afinităţi ascunse, pentru a lăsa să fim făcuţi “gunoi”.

“A împlini ce lipseşte suferinţelor lui Cristos’” nu este o dovadă de sfinţire, ci a faptului de a fi “pus deoparte pentru Evanghelie”.”Nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru”, spune Petru. Dacă ne mirăm de lucrurile cu care ne confruntăm, aceasta este din cauză că avem o inimă fricoasă. Avem afinităţi ascunse şi nu ne lăsăm să fim trataţi ca nişte gunoaie – “Nu mă voi înjosi; nu mă voi pleca”. Nu e nevoie să faci asta, poţi fi mântuit ca prin…

Vezi articolul original 143 de cuvinte mai mult