Dragostea ai turnat-o Tată în inimile noastre prin Duhul Sfânt

Dragostea ai turnat-o Tată în inimile noastre prin Duhul Sfânt
Ajută-ne acum s-o păstrăm în inimi cât vom fi pe acest pământ
Împreună cu ea să păstrăm bunătatea să avem parte de speranță
Căci dragostea neprefăcută ne ține cu statornicie în siguranță.

Prin dragoste de adevăr  vor cunoaște toți că suntem ai D-lui Isus
Că suntem ucenicii Lui, că  iubim cu o iubire curată dată de sus
Iubiți-vă unii pe alții cu dragoste frățească ne spune Duhul Sfânt
Tot ce faceți să fie făcut cu dragoste cum zice în Noul Legământ.

Noul Legământ ne-a oferit prin Fiul dragoste cerească și lumină
Avem o credință care lucrează prin dragoste da dragostea creștină
Noul Legământ ne-a dat Dragostea Lui Dumnezeu în noi prin Duhul Sfânt
Ca să-L  lăudăm pe Creiator prin viață, prin predici, poezii prin cânt,

Suntem sfințiți prin adevărul Tău și nu prin adevărurile lumii deșarte
Prin Cuvântul Tău și prin rugăciune așa cum ne spune Sfânta Carte
Ajută-ne să ne curățim acum de certuri de vorbe goale de fărădelegi
Ca să fim sfințiți și folositori pentru orce lucrare bună căci Tu ne alegi

Ne rugăm ca să-ți sfințești Numele Tău și-n a noastre localități
Să dai înțelepciune să facă ce trebuie să facă cei mari și la autorități
Să faci ca Voia Ta cu bucurie să fie împlinită de toți cu mulțumire
Cei din alte țări să privească la buna rânduială din țară să ne admire

Noi prin toate acestea vrem să-i mulțumim  Lui Dumnezeu cu drag
Căci avem o rădăcină și o temelie pusă în dragoste și un sfânt toiag
Cu care ne călăuzește în tot adevărul  Domnul nostru Isus Hristos
Ca să creștem în dragoste în omul din lăuntru și-n tot ce este sănătos.

Constantin Sferciuc 

 

Reclame

Acum crezi?

Dumnezeu e în control

„De aceea credem…” „Acum credeţi? ” le-a răspuns Isus.

Ioan 16:30-31

„Acum credem.” Dar Isus îi întreabă: „Credeţi?… Iată că vine ceasul când… Mă veţi lăsa singur“. Mulţi lucrători creştini L-au lăsat pe Isus Cristos singur şi au intrat în lucrare dintr-un sentiment al datoriei sau dintr-un sentiment al necesităţii izvorât din propria lor gândire. Motivul pentru care facem acest lucru este absenţa vieţii de înviere a lui Isus.

Sufletul nostru a pierdut legătura strânsă cu Dumnezeu, deoarece s-a încrezut în propria lui înţelegere religioasă. Acesta nu este un păcat deliberat, care să fie pedepsit, dar când cineva îşi dă seama că şi-a îngrădit propria înţelegere cu privire la Isus Cristos, provocându-şi, astfel, nedumeriri, suferinţe şi dificultăţi, trebuie să se întoarcă înapoi cu ruşine şi pocăinţă.

Vezi articolul original 175 de cuvinte mai mult

O vorbă de la Mine

O vorbă dulce de iubire
Prin Sfântul Duh v-am mai trimis
Să nu existe despărțire
De cei ce merg spre Paradis.

O vorbă de la Tatăl, clară
Primiți-o azi! N-o refuzați!
C-așa puteți o primăvară
Chiar în dureri să o gustați.

O vorbă blândă să adie
O frământare, un pârjol
Mă știți din vers, din melodie
Iar vă vorbesc cu glas domol.

Iar vă vorbesc cu duioșie
Știind că m-acceptați cu drag
Când vin vrăjmași să vă sfâșie
În adăopst Eu vă atrag.

Aceeași vorbă vă unește
În bătălii să fiți mai tari
C-atunci încredințarea crește
Să-nvingeți mii de adversari.

O vorbă; să vă amintească
Oriunde-ați fi ai cui sunteți
Cu-o dragoste nepământească
Să-nfăptuiți minuni puteți.

De-o veți primi cu bucurie
(O vorbă cu parfum ceresc)
Trăirea voastră o să fie
Un peisaj dumnezeiesc.

George Cornici

Îngrădirea lucrării lui Isus

Dumnezeu e în control

“De unde ai putea să ai dar această apă vie? ” Ioan 4:11

Fântâna e adâncă” – era chiar mult mai adâncă decât ştia femeia samariteancă! Gândeşte-te la adâncimile naturii şi ale vieţii umane; gândeşte-te la adâncimile “fântânii” din tine! Îngrădeşti tu lucrarea lui Isus, astfel încât El nu mai poate lucra în viaţa ta? Să presupunem că înăuntrul inimii tale este o fântână plină de tulburare nesfârşită, iar Isus vine şi-ţi spune: “Să nu ţi se tulbure inima”. Tu ridici din umeri şi spui: “Dar, Doamne, fântâna e adâncă; nu poţi scoate linişte şi mângâiere din ea”. Nu, El va aduce aceste lucruri de sus.

Vezi articolul original 229 de cuvinte mai mult

Cântec sfânt

Albastrul cerului senin
Şi zorii dimineţii,
Al îngerilor cânt sublim
Pe pajiştea vieţii,

Să-ţi ducă luntrea liniştit
Pe marea fără spume
Surâsul fie-ţi înflorit
Cât vei trăi în lume!

Să cânţi cu nourii ce merg
Pe bolta plumburie,
Să zburzi cu fluturii ce-alerg
Prin luncă, prin câmpie,

Şi-n pârâiaşul cristalin
Privind mulţimi de stele
Să-nveţi un cântec sfânt, sublim,
Ce-l torc în noapte ele.

Cu el s-aduci omagiul sfânt
Părintelui divin
În seara străvezie, când
Lumini pe cer se-aprind.

Şi-n albii dimineţii zori
Să-l cânţi cu ciocârlia
În timp ce-n ram, privighetori,
Vă-ngână melodia.

Sara Dehelean

Îndoieli cu privire la Isus

Dumnezeu e în control

Doamne, n-ai cu ce să scoţi apă.”

loan 4:11

Ţi-ai spus vreodată: „Mă impresionează adevărurile minunate despre care vorbeşte Dumnezeu în Cuvântul Său, dar El nu Se poate aştepta să le trăiesc într-adevăr în detaliile vieţii mele!” Când e vorba să ne confruntăm cu cerinţele lui Isus Cristos, adoptăm o atitudine de superioritate evlavioasă – „Idealurile Tale sunt înalte şi ne impresionează, dar, în situaţia actuală, ele nu se pot împlini”.

Vezi articolul original 249 de cuvinte mai mult

„Corul lui Dumnezeu”

Cântă corul, cântă corul,
Citind notele deştept…
Cântă corul. Dirijorul
Le arată cum e drept.

Dacă unuia iubirea-i
Face glasul mai sonor
Dirijorul rătăcirea
O alungă iar în cor.

Altuia în glas protestul
Îi sună mai răspicat
Dirijorul cheamă restul
Să-l astupe pe-nfocat.

Nici la stânga, nici la dreapta;
Nu vor face ei ce vor!
Doar cântare înţeleaptă
Condusă de dirijor.

Cântă toţi la semnul mâinii,
Dar nicicând din piept cu dor,
Notele din urmă-i mână
Şi băţul din ochii lor.

Toţi coriştii sunt în frică
Nu cumva de a greşi:
Coru-i cor, şi nu se strică
Notele când s-or citi.

Fiecare-i partea gloatei:
Toţi un glas şi toţi un gând,
Nici o personalitate
N-a cânta aici nicicând.

Note-ncep, termină-n note,
În cor eşti doară vecin,
Simţămintele bigote-i
Nivelează pe deplin.

Dirijorul ştie carte,
Dirijorul ştie cât…
Orice cântăreţ e-o parte,
Doar o parte şi atât.

Cineva de-ar vrea să plângă:
(Vre-o durere-n dânsu-a tras)
Inima-i dator să frângă –
El aici nu-i om, ci-i glas.

Toţi un glas şi o suflare,
Toţi un bun şi toţi un rău,
Spionează fiecare
Pe apropiatul său.

Toţi sunt una împreună
Şi-nţeleptul şi cel bleg,
Până când cântatul sună
Şi aplauze culeg…

După forfota de sală,
După masca de artist,
Noaptea-l prinde ca o boală
Şi-l înghite pe corist.

El e singur. Nu-i în gloată
Unde faţa nu-i a ta,
Iar zâmbirea idioată
Poate-acum a scutura.

Poate iar să se gândească
La ce-i bun şi la ce-i rău,
Netemându-se c-o mască
L-ar pârî, râzând, „lingău”.

Deschizând uşa acasă
Nici grăbit, nici cătinel,
În tăcerea fioroasă
A-nţeles că-i singurel.

La şi pălmuit dispreţul,
Că-i atâta de artist:
Plânge sincer cântăreţul
Fără cor şi foarte trist…

Dirijorul ia onorul,
El surâde ca o stea:
Bineînţeles căci corul,
Fără el n-ar exista.

Dânsu-i numai o zâmbire
Poclonindu-se umil
Pentru grava mulţumire
Cuvântată de edil.

Parcă, parcă mai în glumă,
Parcă hâtru de smerit,
Parcă mestecând o gumă,
Lămureşte linguşit:

„Ne-ar mai trebui parale
Un palat să înălţăm
Şi de-a fi voia matale,
Slave-acolo să cântăm.”

Iar edilul cu un rânget
Şuguieşte împărat:
„Azi pe scenă-un cor de îngeri
Pentru Domnul a cântat.”

Victor Bragagiu 

Preţul slujirii

Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?

2 Corinteni 12:15

Dragostea naturală aşteaptă să fie răsplătită, dar Pavel spune: „Nu-mi pasă dacă mă iubiţi sau nu; eu sunt gata să mă dăruiesc cu totul, nu doar pentru voi înşivă, ci pentru a vă aduce la Dumnezeu”. „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos; El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi.” Imaginea pe care o are Pavel în privinţa slujirii se conformează acestui model – „Nu-mi pasă cu câtă risipă mă voi dărui pe mine însumi, voi face asta cu bucurie”.

Pentru Pavel aceasta era o bucurie.Ideea bisericii instituţionale despre cum trebuie să fie un slujitor al lui Dumnezeu nu este identică cu cea a lui Isus Cristos. Ideea Lui este să-L slujim pe El slujindu-i pe ceilalţi. Isus Cristos i-a întrecut pe socialişti. El a spus că, în împărăţia Lui, cel care este mai mare va fi slujitorul tuturor. Testul adevărat al unui sfânt nu este vestirea Evangheliei, ci spălarea picioarelor ucenicilor, adică a face lucruri care n-au valoare în ochii oamenilor, dar care au foarte mare valoare în ochii lui Dumnezeu.

Pavel şi-a găsit plăcerea în a se dărui pe sine pentru interesul lui Dumnezeu faţă de alţi oameni şi nu i-a păsat cât îl costa acest lucru. Noi ne gândim la problemele noastre personale şi Financiare: „Să presupunem că Dumnezeu vrea să merg acolo. Ce salariu voi avea? Cum este clima? Cine va avea grijă de mine? Omul trebuie să se gândească la aceste lucruri”. Toate acestea sunt o dovadă că-L slujim pe Dumnezeu cu rezerve. Apostolul Pavel n-a avut nici o rezervă. El şi-a călăuzit viaţa după gândul lui Isus Cristos despre ce înseamnă un sfânt nou-testamental, adică nu cineva care doar predică Evanghelia, ci un om care devine, în mâinile lui Isus Cristos, pâine frântă şi vin turnat spre folosul altor vieţi.

Oswald CHAMBERS

Multă nepăsare

Multă nepăsare în popor,
Fiecare merge pe-a lui cale,
După chipul lumii şi cum vor,
Prin aceleaşi forme de-nchinare.

Domnul ne vorbeşte şi ne cheamă
Să ieşim din starea-aceasta rea
Şi cu multă dragoste şi teamă
Să-L slujim aşa cum El ne vrea.

Multă-asemănare, dar în fire,
Este în biserici, peste tot,
Şi puţine chipuri de sfinţire
Ce îmbracă-al Duhului Sfânt port.

Domnul ne vorbeşte şi iar spune
Să trăim în DUH, să căutăm
Să nu fim la fel ca cei din lume
Şi nicicând ca ei să nu umblăm.

Multă vorbă şi puţine fapte,
Totul e o formă cu DUH stins,
Alergăm în rău şi căutăm în noapte,
De atâtea pofte omul e aprins.

Domnul ne vorbeşte şi ne spune-ntruna
De aceste pofte, zilnic, să fugiţi
Că odată-n ceruri vor primi cununa
Doar acei ce aici au fost ca El sfinţi.

Monica Schiersner 

Plăcerea sacrificiului

Voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine. 2 Corinteni 12:15

După ce Duhul lui Dumnezeu a turnat dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre, începem să ne identificăm deliberat cu interesul lui Isus Cristos faţă de alţi oameni; iar Isus Cristos manifestă interes faţă de orice om. În lucrarea creştină nu avem nici un drept să ne ghidăm după afinităţile noastre; de fapt, acesta este unul dintre cele mai mari teste ale relaţiei noastre cu Isus Cristos. Plăcerea sacrificiului este că-mi dau viaţa pentru Prietenul meu.

Nu o azvârl, ci-mi dau viaţa în mod deliberat pentru El şi pentru interesul Lui faţă de alţi oameni, nu pentru o cauză. Pavel şi-a consumat viaţa pentru un singur scop: să poată câştiga oameni pentru Isus Cristos. Întotdeauna i-a atras pe oameni la Isus, nu la el însuşi. „M-am făcut tuturor totul ca, oricum, să mântuiesc pe unii dintre ei.” Când un om spune că trebuie să-şi dezvolte o viaţă de sfinţenie singur, Dumnezeu nu mai este de nici un folos pentru semenii lui: el se aşază pe un piedestal, izolându-se de restul societăţii. Pavel a fost un om sfânt; oriunde mergea, Isus Cristos S-a putut folosi de viaţa lui. Mulţi dintre noi trăim pentru noi înşine şi Isus Cristos nu se poate folosi de viaţa noastră. Dar dacă ne-am predat cu totul lui Isus, nu mai slujim scopurilor noastre personale.

Pavel a spus că ştie cum să fie „o ştergătoare de picioare” fără să-i fie silă de asta,deoarece izvorul principal al vieţii lui era devotamentul pentru Isus. Noi avem tendinţa să fim devotaţi nu lui Isus Cristos, ci lucrurilor care ne eliberează din punct de vedere spiritual. Nu aceasta a fost motivaţia lui Pavel: „Căci aproape să doresc să fiu însumi anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei” – o afirmaţie nerealistă, extravagantă? Când un om este îndrăgostit, astfel de vorbe nu sunt o exagerare, iar Pavel a fost îndrăgostit de Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS