Cum ar fi să nu mai fie
Români fără Românie,
Prieteni fără prietenie,
Oameni fără omenie,
Comici fără comedie,
Doftori fără doftorie,
Veseli fără bucurie,
Părtași fără părtășie,
Drumeți fără drumeție
Și regi fără împărăție?
Cum ar fi oare să fie
Perfizi fără viclenie
Galanți fără zgârcenie,
Nebuni fără nebunie,
Visători făr` insomnie
Și proști fără de prostie,
Inamici fără mânie,
Amici fără dușmănie,
Despoți fără tiranie,
Și câini fără de câinie?
Poate-ar fi o armonie,
Poate-ar fi diplomație,
Poate Terra ar fi mai vie,
Mai puțină sărăcie,
Mai puțină obrăznicie,
N-ar mai fi fățărnicie,
Ar fi pace, bucurie,
O nădejde, o garanție,
Altfel de democrație. . .
Poate! Însă, cine știe. . . ?
Ioan Hapca