Steaua călăuzitoare

E drumul lung povara-i grea
Iar măgăruşu-i obosit
Dar Iosif se grăbeşte, vrea
Sălaş să-şi cate negreşit
Maria e însărcinată
Iar drumul lung i s-a părut
Să odihnească ar vrea odată
Dar iată că nu mai e mult
La Betleem ei au ajuns
Cetatea este aglomerată
Ei capul jos şi l-ar fi pus
Dar Iosif, cată şi tot cată
Orice sălaş i-ar mulţumi
Oricât de mic el ar fi fost
Căci obosiţi s-ar odihni
Apoi, ar umbla cu un rost
Dar n-au găsit tot era plin
Un staul mic ei au aflat
S-a auzit de unde vin
Şi un om bun s-a îndurat
In iesle jos s-au aşezat
Au încercat să se odihnească
Dar deloc n-au mai apucat
Căci mama trebuia să nască
Străini, departe de-a lor casă
Stăteau cei doi şi aşteptau
Voiau copilul să se nască
Ei de pe acuma Îl iubeau
O stea mare, strălucitoare
Pe cer atunci a răsărit
Toţi se mirau de-a ei splendoare
Din ceruri îngeri au venit
Sălaşul l-au înconjurat
Cântări de slavă se auzeau
Priveau la Pruncul minunat
Şi laude Îi aduceau
Pe Pruncul pe lume venit
Maria-n braţe Îl ţinea
Şi Iosif era fericit
Cu drag la cei doi se uita
Păstorii turmele au lăsat
În grabă spre staul s-au dus
De la un înger au aflat
Că acolo s-a născut Isus
Chiar înfăşat ei L-au găsit
Aşa cum îngerul le-a spus
Cu daruri şi ei au venit
Mieluţi Pruncului I-au adus
Iar steaua i-a călăuzit
Pe cei trei magi care aşteptau
Din răsărit ei au venit
Căci despre Prunc ei tot ştiau
Şi plecăciune I-au adus
Acestui Prunc iubit, ceresc
Ei daruri lângă El au pus
Căci era Prunc dumnezeiesc
Oameni şi îngeri L-au slăvit
Şi Vestea bună s-a aflat
Pământul, cerul s-au unit
Prin Isus marele Împărat
E o noapte atât de minunată
Şi pacea pe pământ domneşte
Aşa n-a mai fost niciodată
Iar cerul de cântări vuieşte.

Florenta Sarmasan

Luptă înaintea lui Dumnezeu

„Luaţi toată armura lui Dumnezeu…rugându-vă în orice timp… „Efeseni 6:13, 18

Trebuie să înveţi să lupţi împotriva lucrurilor care te opresc să ajungi la Dumnezeu şi să lupţi în rugăciune pentru alte suflete; dar nu spune niciodată că te lupţi cu Dumnezeu în rugăciune, acest lucru nu este adevărat din perspectiva Scripturii. Dacă lupţi, într-adevăr, cu Dumnezeu, vei fi „olog” pentru tot restul vieţii tale. Dacă, atunci când Dumnezeu vine aşa cum nu vrei, te prinzi de El, ca şi Iacov, şi te lupţi cu El, prin aceasta Îl obligi să te luxeze. Nu umbla şchiop pe căile lui Dumnezeu, ci fii un om care luptă înaintea lui Dumnezeu împotriva lucrurilor acestei lumi, devenind „mai mult decât învingător prin El”. Lupta înaintea lui Dumnezeu este un lucru care are impact în împărăţia Sa. Dacă-mi ceri să mă rog pentru tine şi eu nu sunt pe deplin în Cristos, mă pot ruga, dar rugăciunea mea nu va avea nici un rezultat; dar dacă sunt pe deplin în Cristos, rugăciunea mea va avea întotdeauna rezultate. Rugăciunea are efect numai atunci când suntem cu totul pregătiţi – „… luaţi toată armura lui Dumnezeu”.

Fă întotdeauna diferenţă între ceea ce Dumnezeu a rânduit şi voia Lui permisivă, adică scopul Lui providenţial pe care-l are cu noi. Ceea ce Dumnezeu a rânduit nu se poate schimba; voia Lui permisivă reprezintă lucrurile cu care trebuie să luptăm înaintea Lui. Reacţia pe care o avem faţă de voia permisivă a lui Dumnezeu este cea prin care putem ajunge la ceea ce a rânduit El. „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce îl iubesc pe Dumnezeu”, al celor care rămân credincioşi rânduielii lui Dumnezeu, chemării Lui în Cristos Isus. Voia permisivă a lui Dumnezeu este mijlocul prin care se vor arăta fiii şi fiicele Sale. Nu trebuie să fim fără coloană vertebrală, spunând: „Este voia lui Dumnezeu”.

Nu trebuie să punem la cale o luptă înaintea lui Dumnezeu, nici să luptăm cu Dumnezeu, ci să luptăm înaintea Lui cu lucrurile care ne stau în faţă. Fereşte-te ca, din lene, să stai jos înaintea lui Dumnezeu, în loc să te ridici la o luptă glorioasă ca să apuci puterea Lui.

Oswald CHAMBERS