Stol de îngeri au pornit

Stol de îngeri au pornit
Ca să ducă Vestea buna:
‘Astăzi, un Fiu S-a născut! ‘
Cerul, pământul, răsună
Vestea buna s-o primească
Orice om de pe pământ,
Să-nţeleagă, să cunoască
Totul, despre Domnul Sfânt.
Betleemul L-a primit
Pe Fiul cel Sfânt, Isus
Unde ai Săi au venit
Să împlinească ce s-a spus.
În staul, în sărăcie,
Prinţul Păcii S-a născut.
A Sa glorie să fie!
Toţi de acolo au văzut.
Păstorii de pe câmpie,
Oile şi le-au lăsat
Si-au pornit cu-a lor solie
Să-L vadă pe Împărat.
Mieluşei cu ei au dus
Fiului, să-I dăruiască.
Urări de bine I-au spus
Nu-ncetau să-L preamărească.
Părinţii acol’ erau
Maria-L privea duios,
Îngerii din cer veneau
Să Îl vadă pe Hristos;
Chiar magii din răsărit
După steauă s-au luat,
Spre Betleem au pornit,
Cu daruri s-au încărcat.
Daruri scumpe, minunate,
Pentru Prunc ei au adus
Căci au venit de departe
Ca să-L vadă pe Isus;
Şi toţi trei s-au închinat
Cu respect şi cu iubire
Pruncului cel minunat
Cu toţi I-au adus mărire.
E o noapte minunată,
Pacea, peste tot domneşte.
Îngerii din cer se arată
Pământul se-nveseleşte.
‘S-a născut un Prinţ Ceresc! ‘
(Bucuria este mare. )
Îngerii zburând vestesc
Toţi Îi aduc închinare.

Florența Sărmășan 

Jertfirea vieţii naturale

„Avraam a avut doi fii: unul din roabă şi unul din femeia slobodă.” Galateni 4:22

În acest capitol din Galateni Pavel nu se ocupă de păcat, ci de relaţia dintre viaţa naturală şi cea spirituală. Viaţa naturală trebuie transformată în viaţă spirituală prin jertfă, altfel se va produce o scindare în existenţa noastră. De ce a rânduit Dumnezeu ca viaţa naturală să fie sacrificată? Dumnezeu n-a rânduit aşa ceva! Aceasta nu este rânduiala lui Dumnezeu, ci voia Sa permisivă. Rânduiala lui Dumnezeu cerea ca viaţa naturală să fie transfonnată în viaţă spirituală prin ascultare; păcatul este cel care a făcut necesară sacrificarea vieţii naturale.

Avraam a trebuit să-l jertfească pe Ismael înainte de a-l jertfi pe Isaac. Unii dintre noi încearcă să-I aducă lui Dumnezeu jertfe spirituale înainte de a fi jertfit viaţa naturală. Singurul mod în care Îi putem oferi lui Dumnezeu o jertfă spirituală este prin a ne aduce trupurile ca o jertfă vie. Sfinţirea înseamnă mai mult decât eliberarea de păcat, ea înseamnă ca eu, cel pe care l-a mântuit Dumnezeu, să mă predau în mod deliberat Lui, fiind gata să plătesc preţul, indiferent cât de mare ar fi.

Dacă nu sacrificăm viaţa naturală in favoarea vieţii spirituale, viaţa noastră naturală va dispreţui viaţa Fiului lui Dumnezeu din noi şi va produce o permanentă tulburare. Acesta este întotdeauna rezultatul unei naturi spirituale nedisciplinate. Ne merge rău pentru că refuzam cu încăpăţânare să ne disciplinăm fizic, moral sau mental. N-am fost disciplinat când eram copil. Dacă este aşa, trebuie să te disciplinezi acum! Dacă n-o faci, îţi vei ruina întreaga viaţă, neputând fi de folos lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu stă alături de viaţa noastră naturală cât timp noi o cocoloşim; dar când o alungăm în pustie şi o ţinem cu hotărâre în supunere. El va fi alături de ea; va deschide izvoare, va crea oaze şi-Şi va împlini toate promisiunile privitoare la viaţa naturală.

Oswald CHAMBERS