Regele Mihai I al României a murit. Viata majestatii Sale, pe scurt…

Ciprian I. Bârsan

Avea 96 de ani, era ultimul șef de stat din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, iar odată cu dispariția Sa dispare o lume. O lume căreia România nu a reușit niciodată să îi dea un sens în propria poveste.

Decesul regelui, survenit astazi, marti, la ora 13:00, în Elveția, a fost anunțat printr-un comunicat de Casa Regală. La căpătâiul Majestății Sale a stat până în ultima clipă Principesa Maria.

Născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, Regele Mihai a urcat pentru prima oară pe tron la vârsta de 5 ani, în anul 1927. Corespondentul Revistei Time, a scris la acea vreme despre momentul în care guvernanta i s-a adresat micului Mihai pentru prima oară cu Maiestate: „Când guvernanta englezoaică a micului Mihai a alergat să-l trezească şi să-i dea vestea că regele (n.r. Ferdinand I) a murit şi i s-a adresat cu ‘Maiestatea Voastră’, ochii lui mari şi serioşi…

Vezi articolul original 1.046 de cuvinte mai mult

Domnul vine și nu tace…

”Şi, iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzeşte
cuvintele prorociei din cartea aceasta! ” Apoc. 22: 7

Domnul vine și nu tace. . .
Suflete, ești gata? – Spune!
Ce vei face? Ce vei face,
De nu stai în rugăciune?

Ce vei face, de-n veghere
Nu mai ești, ai ațipit. . .
Vin acum la priveghere!
Stai mereu neadormit!

Fii o trâmbiță-n pustie!
Fii un vas curat, frumos!
Fii o flacără, ce îmbie
Și îndeamnă la Hristos!

Fii lumină-n întuneric!
Fii o rază-n strălucire!
Fii în noaptea dură – sfeșnic,
Anunță! Cheamă la trezire!

Oricui spune: ”Vine Domnul,
Ești tu, gata de plecare?
Lasă firea, lasă somnul! ”
Preaiubită adunare –

Veghează! Stai în așteptare!
– Vine mirele pe nori!
Azi – anunță deșteptare!
Azi. . . fii gata ca să zbori!

Știm noi ziua? Și. . . știm ceasul?
El ne spune: ”Da, Eu vin! ”
Ferice-i cine-ascultă Glasul,
Și-l urmează-n pas senin. . .

Lidia Cojocaru 

Curcubeul din nori

„Curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nori, va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ „Genesa 9:13

Voia lui Dumnezeu este ca fiinţele umane să intre într-o relaţie morală cu El; acesta este scopul legămintelor Sale. „De ce nu mă mântuieşte Dumnezeu?” – ne întrebăm noi. El m-a mântuit, dar eu n-am intrat încă într-o relaţie cu El. „De ce nu face Dumnezeu cutare şi cutare lucru?” El le-a făcut, dar întrebarea este: „Vreau eu să intru într-o relaţie bazată pe legământ?” Toate marile binecuvântări ale lui Dumnezeu sunt realizate şi complete, dar ele nu devin ale mele până când nu intru în relaţie cu El pe baza legământului Său.A aştepta ca Dumnezeu să facă ceva este întruchiparea necredinţei, înseamnă că nu am credinţă în El.

Aştept ca El să facă ceva în mine ca să mă pot încrede în acea experienţă. Dumnezeu n-o va face. pentru că nu aceasta este baza relaţiei dintre om şi Dumnezeu. Omul trebuie să treacă dincolo de propriul său sine pentru a putea face legământ cu Dumnezeu, la fel cum Dumnezeu trece dincolo de Sine pentru a face legământ cu omul. E o problemă de încredere în Dumnezeu – un lucru foarte rar. Noi avem încredere numai în simţurile noastre. Nu cred in Dumnezeu până când El nu-mi dă în mână ceva palpabil. Atunci pot spune: „Acum cred”. Aceasta nu este credinţă. „Priviţi la Mine şi veţi fi mântuiţi”.

Când închei cu adevărat această înţelegere cu Dumnezeu pe baza legământului Său şi mă predau Lui cu totul, nu mai există sentimentul vreunui merit personal, nu mai există nici un element uman în relaţia mea cu El, ci numai sentimentul copleşitor că am ajuns să fiu una cu Dumnezeu; viaţa mea radiază pace şi bucurie.

Oswald CHAMBERS