Ai grijă cum sărbătoreşti

Deuteronom 12: 7:  “Acolo să mâncaţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi să vă bucuraţi, împreună cu familiile voastre, de toate bunurile cu care vă va fi binecuvântat Domnul Dumnezeul vostru”.

Ieremia 29:11:”  Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Când inima ţi-e fericită
Ai grijă cum sărbătoreşti!
Să n-ai o inimă-mpărţită
Când bei, mănânci, te veseleşti!

‘Naintea Domnului te pleacă
Să-I mulţumeşti de tot ce ai,
Cu tine şi El să petreacă
Şi ca o jertfă sa-I dai

Rodul sfinţit al gurii tale
Din curăţia inimii
Şi cântă-I glorii, osanale
Cu toţi ai cerului, copii.

Domnul se bucură de tine
Când El e desfătarea ta
Şi tot ce ţi se-ntâmplă bine,
Vine din bunătatea Sa.

Împărtăşeşte-ţi bucuria!
Când pruncii tăi sunt sănătoşi
Transformă-le copilăria
În rai, iar anii cei frumoşi

Care-i petreceţi împreună,
Să fie arii dintr-un cânt
Care spre ceruri se-ncunună
Cu mulţumiri, prin Duhul Sfânt.

Şi dacă-ţi e bogată masa,
Slăveşte-L tot pe Dumnezeu
Că-ţi binecuvintează casa
Şi te fereşte de ce-i rău.

Chiar de-ai avea vreo supărare,
Nu sta în carapacea ta!
Vino şi spune-I ce te doare
Şi Domnul te va ajuta!

El totdeauna stă s-asculte
Şi vrea să-i povesteşti ce faci
Iar dacă nu mai ai cuvinte,
Rămâi cu El şi-atunci când taci.

El are gânduri doar de pace,
Cum ţi-a promis. Şi alor tăi
Un viitor bun le va face,
Căci îi iubeşte pe ai Săi.

Dar şi când ai o bucurie
Şi când îţi râde inima,
Spune-i tot Lui, căci vrea să fie
Parte din bucuria ta.

Prea mulţi unesc azi sărbătoarea
Cu stricăciune şi păcat!
Tu fă din ea numai scrisoarea
Spre Tatăl binecuvântat.

În tot adâncul vieţii tale
De Tatăl cel ceresc s-asculţi
Să-L chemi atunci când eşti în vale
Dar şi atunci când urci pe munţi.

Pavel Mariana Florica  

Desăvârşirea creştină

„Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit…” Filipeni 3:12

Este o capcană gândul că Dumnezeu vrea să ne facă nişte specimene perfecte a ceea ce poate realiza El; scopul lui Dumnezeu este să ne facă una cu El. Mişcările de sfinţenie tind să pună accentul pe faptul că Dumnezeu creează specimene ale sfinţeniei pe care să le pună în muzeul Său. Dacă ai această idee despre sfinţirea personală, scopul ultim al vieţii tale nu va fi Dumnezeu, ci ceea ce tu numeşti manifestarea lui Dumnezeu în viaţa ta. Tu spui: „N-ar putea fi niciodată voia lui Dumnezeu să fiu bolnav”. Dacă voia lui Dumnezeu a fost să îngăduie suferinţa pentru propriul Său Fiu, de ce nu ar îngădui-o şi în viaţa ta? Ceea ce vorbeşte despre Dumnezeu în viaţa ta nu este consecvenţa ta remarcabilă faţă de o idee despre cum ar trebui să fie un sfânt, ci relaţia ta reală şi vitală cu Isus Cristos şi devotamentul tău total faţă de El, indiferent dacă eşti bolnav sau sănătos.

Perfecţiunea creştină nu este, şi nu poate fi niciodată perfecţiune umană. Perfecţiunea creştină este perfecţiunea unei relaţii cu Dumnezeu, care se adevereşte chiar şi în mijlocul inconsecvenţelor vieţii umane. Când asculţi de chemarea lui Isus Cristos, primul lucru care te şochează este inconsecvenţa lucrurilor pe care trebuie să le faci şi următorul lucru care te şochează este faptul că alţi oameni par să trăiască o viaţă cu totul consecventă. O astfel de viaţă te poate lăsa cu ideea că Dumnezeu nu este necesar, că putem ajunge la standardul pe care-l vrea Dumnezeu prin efortul şi devotamentul nostru uman. Dar acest lucru nu se poate niciodată realiza într-o lume căzută.

Eu sunt chemat să trăiesc într-o relaţie perfectă cu Dumnezeu, pentru ca viaţa mea să stârnească în alţii dorul după El şi nu admiratia pentru mine. Părerile mele despre mine mă împiedică să-I fiu folositor lui Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea să mă facă perfect pentru a fi un trofeu în vitrina Sa; El mă aduce la acea stare in care mă poate folosi. Să-L las pe El să facă ce vrea cu mine.

Oswald CHAMBERS