Aș vrea să fiu din nou copil

Aș vrea să fiu din nou copil
Fără de griji  zburdand în soare
În zile calde de april
Să simț iar praful sub picioare

Să mă ‘nfior la orice pas
Cînd vîntul cald îmi bate ‘n plete
Să trec ușor orice necaz
Să iert cum doar copiii știu să ierte

Să uit de mine, cînd purtat
De jocuri dragi nevinovate
Făceam din orice lut palat
Și din furnici și flori regate

Să nu mă satur de copii
De zbenguieli de larmă vie
De rouă caldă ‘n zori de zi
Și pieptul plin de bucurie

Mi-e dor de tot ce a fost frumos
De inocență, simplitate
De anturajul cel voios
De ciripitul păsărilor pe ‘nserate

De prispă cea cu jucării
De visele copilăriei
De florile de păpădii
De cintul drag al ciocirliei

Mi-e dor de anii ce au trecut
De acea curată ‘nsufletire
De tot ce viață mi-a umplut
Cu multă, multă fericire

Odată ‘n cer nădăjduiesc
Să retrăiesc o veșnicie
Raiul iubit Dumnezeiesc
Frumoasă mea copilărie

Lîngă Isus din nou copii
Să fim pe veci în  fericire
În lumea  cu străzi aurii
Unde există doar iubire

Mi-e dor de acel locaș promis
Lipsit de griji și de durere
Mi-e dor, mi-e dor de paradis
De-a păcii sfinte adiere.

Puiu Chibici 

Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt

„Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic.” 1 Corinteni 15:10

Felul în care vorbim mereu despre incapacitatea noastră este o insultă la adresa Creatorului. Deplângându-ne incompetenţa noastră, ÎI ponegrim pe Dumnezeu că nu Sa interesat de noi. Obişnuieşte-te să examinezi din perspectiva lui Dumnezeu lucrurile care, în ochii oamenilor, denotă umilinţă şi vei fi uimit cât de impertinente sunt ele. „O. nu pot pretinde că am fost sfinţit, eu nu sunt un sfânt!” Spune aceste cuvinte înaintea lui Dumnezeu! Ele vor însemna: „Nu. Doamne, este imposibil pentru Tine să mă mântuieşti şi să mă sfinţeşti; există şanse pe care eu nu le-am avut; există atâta imperfecţiune în trupul şi în mintea mea; nu, Doamne, nu este posibil”. Aceste cuvinte pot părea minunat de umile în faţa oamenilor, dar înaintea lui Dumnezeu ele denotă o atitudine de sfidare.

De asemenea, lucrurile care denotă umilinţă înaintea lui Dumnezeu pot părea exact invers înaintea oamenilor. A spune; „Mulţumesc, Doamne, ştiu că sunt mântuit şi sfinţit” este în faţa lui Dumnezeu expresia supremă a umilinţei; înseamnă că te-ai predat cu totul lui Dumnezeu şi ştii că El este credincios. Nu-ţi frământa niciodată mintea gândindu-te dacă ceea ce spui sună sau nu a smerenie înaintea oamenilor, ci fii întotdeauna smerit înaintea lui Dumnezeu şi lasă-L pe El să fie totul în toate.

O singură relaţie contează cu adevărat, şi anume relaţia personală pe care o ai cu Răscumpărătorul şi Domnul tău personal. Lasă să dispară orice altceva, dar menţine această relaţie cu orice preţ şi atunci Dumnezeu îşi va împlini planul Său prin viaţa ta. Viaţa unei persoane poate avea o valoare nepreţuită pentru planul lui Dumnezeu şi poate că viaţa ta este chiar o astfel de viaţă.

Oswald CHAMBERS