Cu degetele reci si inclestate
Pe-o lira care plange la zenit,
Port tot pustiul in privirea goala,
Grele-mi sunt pleoapele scrutand inspre Cherit.
Eu doar astept sa invieze,
Acelasi imn cantat atunci demult
Cand Elohim se inalta ca Rege
Al spatiilor de Lumina si volut.
Astept sa cante-a lor cantare iar levitii,
Iar Templul viu sa se imbrace-n fum,
Cu inima batand in ceata orei, densa
Clar, vocea Regelui tanjesc din nou s-aud.
Dar iata, pasii Lui se-aud din vale
Si urca inspre Muntele cel Sfant,
Un uragan de tunete vibrante
E Glasul viu, de Dumnezeu Preasfant.
Si ma-nfior de-o nesecata zare,
Cu suflet- freamat catre El pornesc,
Iar fiicele Salemului, din falnice pridvoare
Imi tot soptesc: “ E prea tarziu sa te grabesti! “
“ Nu-mi spuneti ca nu-I El, suratelor,
Fiice de regi , de capetenii, de voivozi,
De mi-ati iesit in cale sa m-abateti, sa stiti
Cuvantul scris se va-mplini pana la iot.
Sa iasa-n albul lor vesmant levitii,
Sa nu mai planga nimeni intre tinda si altar,
Iar roadele dintai sa fie gata, masurate
Caci vine-al ispasirii Mare Preot, Vesnicul Echad !”
Si-alerg cu inima vibrand in mii de- acorduri ample
Spre El, picioarele I le-am cuprins si plang,
Scaldat in razele Iubirii tandre,
Cerul coboara , Viata in mine proclamand.
“ S-a savarsit , Davarul s-a-mplinit!
Rosteste Domnul bland, ocrotitor,
Cu fratii Mei raman Eu pe vecie,
Destul , cu-atata asteptare, plans si dor!”
de Daniela Reghina Onu