Anonimi sau Celebri toți murim… A murit și Stela Popescu

Ciprian I. Bârsan

Moartea întristează, îndoliază sufletul, întunecă viața, înfricoșează, produce îngrijorare și uneori aduce izolare și însingurare.

Nu putem fugi de moarte, putem însă să ne pregătim sufletul acceptând prin credință, jertfa Domnului Isus!

Toți oamenii mor, unii acasă, alții pe drum, club, salvare, spital, „unii mor singuri alți în colectiv” însă pentru cel credincios moartea este un câștig, o victorie.

Mulți percep moartea drept un sfârșit „tragic”, „neprevăzut” „neașteptat” pentru copiii lui Dumnezeu moartea, dimpotrivă este un nou început, abia prin moarte începe adevărata viață!

Noi nu murim, ci ne schimbăm casa, ne mutăm în cer, ne odihnim în Hristos, adormim…

Despărțirea de cei dragi este dureroasă, de aceea avem datoria sfântă să fim alături de cei ce rămân, de cei cu inima rănită și frântă…

Pentru că moartea nu anunță pe nimeni, fii tot timpul pregatit!

Azi, România, fierbe! Unii judecă, alții joacă, sunt însă atâția care plâng…

Un sfat…

Vezi articolul original 22 de cuvinte mai mult

Noapte iarăși se așterne

Noapte iarăși se așterne
Peste hăul sufletesc
Și-n adâncuri de caverne
Stelele se prăbușesc.

Inima țintește-n taină
Spre o stea din centrul bolții
Dar lumina-i diafană
Nu-i mai luminează sorții.

Se deșiră câte-o rază
Peste valea tulburată
Dar se-ascunde să nu-i vază
Lumea ei îndurerată.

Da-n curând o să revină
În splendoare sfântă zorii
Și păli-vor la lumină
Toate, rămânând istorii. . .

Căci străluce, iată, în zare,
Taina sfintei dimineți
Și din Adevăr răsare
Strălucirea noii vieți!

22/11/2017*Ioan Hapca

Pericolul dispreţului

„Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi că suntem sătui de dispreţ.” Psalmul 123:3

Trebuie să ne ferim nu atât de mult de lucrurile care lovesc în credinţa noastră, cât de lucrurile care lovesc in caracterul nostru creştin. “… luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie” (Maleahi 2:16. Bucureşti 2001). Atitudinea minţii are efecte uimitoare. Ea poate fi duşmanul care pătrunde direct în suflet şi ne îndepărtează gândurile de la Dumnezeu. Există anumite atitudini ale minţii în care nu îndrăznim să ne complăcem; dacă o facem totuşi, descoperim că ele ne-au îndepărtat de la credinţa în Dumnezeu si, până când nu ne întoarcem la o stare de spirit liniştită înaintea Domnului, credinţa noastră în El este egală cu zero şi suntem stăpâniţi doar de încrederea în carne si în ingenuitatea omenească.

Fereşte-te de “grijile lumii”, pentru că ele sunt lucrurile care produc o stare de spirit rea. Extraordinar ce putere enormă au lucrurile simple ca să ne distragă atenţia de la Dumnezeu. Refuză să te laşi năpădit de grijile vieţii.

Un alt lucru care ne îndepărtează de Dumnezeu este dorinţa de a ne apăra dreptatea. Sfantul Augustin se ruga: “O, Doamne, scapă-mă de această dorinţă de a arăta că am întotdeauna dreptate”. Această atitudine a minţii distruge credinţa în Dumnezeu “Trebuie să mă explic, trebuie să-i fac pe oameni să mă înţeleagă ” Domnul nostru n-a dat niciodată explicaţii: El a lăsat greşelile să se corecteze singure.

Când descoperim că oamenii nu înaintează spiritual şi lăsăm ca această descoperire să se transforme în critică, ne închidem propriul nostru drum spre Dumnezeu. Dumnezeu nu ne dă niciodată discernământ ca să îi criticam pe oameni, ci ca să mijlocim pentru ei.

Oswald CHAMBERS