Despre păcat

Ciprian I. Bârsan

Păcatul pătează sufletul și pune între noi și Dumnezeu zidul despărțirii.
Se așează în inimă și-o cucerește.
Păcatul aduce:
• Revoltă împotriva lui Dumnezeu și a sistemului de legi și porunci.
• Ratarea țintei, schimbarea direcției
• Respingerea Adevărului, acceptarea compromisului, a întunericului, complacerea în mizerie.
• Refuzul. Refuzul de a te supune, de a sta sub autoritate, de a împlini cererile lui Dumnezeu.

Păcatul îmbracă o multitudine de forme de manifestare, se prezintă îmbrăcat sub multe haine. De atitudinea noastră față de păcat depinde FERICIREA. O spune David in psalmul 32. Tot el și tot acolo vorbește despre consecințe păcătului în viața omului:
1. Durere
2. Deznădejde
3. Despărțire

Omul vis-a-vis de păcat are câteva atitudini:
• Mascarea păcatului (ascunderea lui, fatdarea, cosmetizarea)
• Motivarea (suntem experți în s fabrica scuze, motive care să ne disculpe pe noi prin acuzarea altuia)
• Mărturisirea păcatului este prima treaptă înspre a…

Vezi articolul original 28 de cuvinte mai mult

Interviu cu pastorul Ioan Stir din Texas despre atacul armat la Biserica din Sutherland Springs

Priveşte-n ochii…

Priveşte-n ochii blânzi, senini ai noului născut,
A cărui lume toată o cuprinde într-un zâmbet.
Priveşte-n acei ochi naivi, pe care scrie Început
Şi numai dragoste şi pace va fi în al tău suflet.

Priveşte-n acei ochi vioi, ce iscodesc întrebători
Cum de pot merge drept pe o planetă asa rotundă.
Priveşte-n ochii -dornici să cunoască- de exploratori
Şi viaţa ta atunci de nou şi prospeţime abundă.

Priveşte-n ochii plini de visuri şi tainice dorinţe,
Mult prea timizi să spună ce gândesc adesea,
Priveşte-i cu înţelegere-n eşec şi laudă-i în biruinţe.
Aşa vei învăţa din nou ce-nseamnă încrederea.

Priveşte-n ochii tineri ce-şi caută neîncetat iubirea
De-a cărei frumuseţe neliniştiţi se miră şi se-ntreabă.
Priveşte-n ochii doritori să înţeleagă ce e fericirea,
Plină de sens, bogată şi senină-ţi va fi viaţa-ntreagă.

Priveşte-n ochii de părinţi ce-au obosit de-atâta grijă
În veghea lor la căpătâiul micului bolnav ce plânge,
Priveşte-n ochii îndureraţi ce le zâmbesc şi-i sprijină
Şi ai să simţi o dragoste sublimă ce-n inimă se strânge.

Priveşte-n ochii cei îmbătrâniţi de-atâta dor şi vreme,
Ce-au învăţat să plângă în tristeţe dar şi în bucurii.
Priveşte-n ochii lor cei blânzi şi vei găsi înţelepciune,
Frumos viaţa să-ţi trăieşti, alături de nepoţi, copii.

Mădălina Romanoiu 

Neobservatul caracter sacru al împrejurărilor

„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.”Romani 8:28

Situaţiile din viaţa unui sfânt sunt rânduite de Dumnezeu. În viaţa unui sfînt nu există întâmplare. Prin providenţa Sa, Dumnezeu te duce în situaţii pe care nicidecum nu le poţi înţelege, dar Duhul lui Dumnezeu le înţelege. Dumnezeu te duce în anumite locuri, intre anumiţi oameni şi în anumite condiţii pentru a realiza un anumit scop prin mijlocirea Duhului din tine. Nu te împotrivi niciodată împrejurărilor spunând: “Voi fi propria mea providenţa aici: trebuie si fiu atent la aceasta, si mă păzesc de cealaltă”. Toate situaţiile în care te afli sunt în mâna lui Dumnezeu, de aceea niciodată să nu te gândeşti că eşti în situaţii nefireşti.

Partea ta în rugăciunea de mijlocire nu este să intri în agonia mijlocirii, ci să foloseşti împrejurările obişnuite în care te aşază Dumnezeu şi oamenii obişnuiţi între care te aşază EI prin providenţa Sa, pentru a-i aduce înaintea tronului lui Dumnezeu şi pentru a da Duhului Sfant care se afla in tine ocazia să mijlocească pentru ei. În acest fel Dumnezeu îşi va face lucrarea in întreaga lume, cu sfinţii Săi.

Fac eu dificilă lucrarea Duhului Sfânt prin faptul că nu sunt sigur sau explicit, sau prin faptul că încerc să fac lucrarea în locul Lui? Eu trebuie să împlinesc partea umană de mijlocire, adică să folosesc imprejurările în care mă aflu şi oamenii care sunt in jurul meu. Trebuie să-mi păstrez viaţa conştientă ca pe un altar al Duhului Sfânt, apoi, când îi aduc pe alţi oameni inaintea lui Dumnezeu in rugăciune. Duhul Sfânt mijloceşte pentru ei.

Mijlocirea ta nu poate fi niciodată a mea şi mijlocirea mea nu poate fi niciodată a ta, ci Duhul Sfânt mijloceşte în vieţile noastre. Fără această mijlocire suntem lipsiţi de resurse.

Oswald CHAMBERS