Părtaşi ai suferinţelor Lui

“Bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Cristos.” 1 Petru 4:13

Dacă urmează să fii folosit de Dumnezeu, El te va trece printr-o mulţime de experienţe care nu sunt menite pentru tine personal, ci pentru a te face folositor în mâinile Sale şi pentru a te ajuta să înţelegi ce se petrece în alte suflete, astfel ca niciodată să nu fii surprins de ceea ce-ţi iese în cale. “O, nu pot să ies la capăt cu persoana aceea.” De ce nu? Dumnezeu ţi-a dat din plin ocazii să te îmbibi de prezenţa Lui, dar tu te-ai dai in lături, pentru că ai crezut că este un lucru nesemnificant să-ţi petreci timpul în felul acesta.

Suferinţele lui Cristos nu au fost suferinţele oamenilor obişnuiţi. El a suferit “potrivit voii lui Dumnezeu”, perspectiva Lui asupra suferinţei fiind diferită de a noastră. Numai prin relaţia cu Isus Cristos putem înţelege ce urmăreşte Dumnezeu prin tratamentele pe care ni le aplică. Ţine de natura creştinismului să ştii care este scopul lui Dumnezeu. In istoria Bisericii creştine a existat tendinţa de a evita identificarea cu suferinţele lui Isus Cristos. Oamenii au căutat să împlinească poruncile lui Dumnezeu mergând pe o “scurtătură” făcută de ei. Calea lui Dumnezeu este întotdeauna calea suferinţei, acea “cărare lungă, lungă”.

Suntem noi părtaşi ai suferinţelor lui Cristos? Suntem gata să-L lăsăm pe Dumnezeu să frângă ambiţiile noastre? Suntem gata să-L lăsăm pe Dumnezeu să distrugă hotărârile noastre personale, transformându-le în mod supranatural? Nu înseamnă că vom şti exact de ce Dumnezeu ne duce pe o anumită cale, pentru că dacă am şti, am deveni nişte îngâmfaţi spirituali. Niciodată nu înţelegem prin ce ne trece Dumnezeu în acel moment; trecem prin acele lucruri înţelegându-le mai mult sau mai puţin. Apoi ajungem la un moment dat să ne dăm seama şi spunem: “O, Dumnezeu mi-a dat putere, iar eu nici n-am ştiut!”

Oswald CHAMBERS

Reclame

Urari la binecuvantare

Zilnic vine  îndurarea
Noi o cerem; Tu o dai
Tu, Părinte, da-i  suflarea
Şi dorinţa  pentru Rai,

Tu reverşi  Harul  întruna
În cascade  de  iubire
Vrem în Duhul să  fim una
Să dăm Regelui  cinstire.

Astăzi te rugăm fierbinte
Să inunzi  noua făptură
Cu traiul stărilor sfinte
Şi cu-a  Duhului măsură.

Lasă  pacea Ta  cerească
Să-i  cuprindă  viaţa toată
Iar dragostea să  domnească
În inima-i  consacrată

Fă-i parte de multe zile
Trăite  doar lângă  Tine
Iar când vin forţe  ostile
Să le-nfrunte doar cu bine.

În necazuri  dă-i  putere
Să  învingă încercarea
Iar când  vine o  durere
Pregăteşte-i  vindecarea.

Parte fă-i de  bucurie
De-un cămin cu pace plin
Când vin valuri cu furie
Numai Tu-i poţi da alin.

Tu-i  vei  alina  suspinul
În zilele de-ntristare
Iar când va gusta pelinul
Vei trimite   uşurare.

Pune  duh  de rugăciune
În fiinţa nou-născută
Fereşte-o de-ntinăciune
În lumea necunoscută.

Pe părinţi îi  ocroteşte
În prezenţa  Ta slăvită!
Iar când  Pârâşul pândeşte
Dă puterea  potrivită.

Din izvoarele  cereşti
Toarnă  binecuvântare
Pe Rebeca sa o cresti
Să  lucreze-n Adunare.

Orice lucru bun, O, Tată
Îl  primim din  mâna Ta
Ne dai Harul fără  plată
Veşnic Te vom lăuda.

George Cornici