În ce îţi este trăinicia?

Ce limpezi ochii mei privesc
Lumina ce-n gând s-a arătat!
Spre cer luminând mă pornesc,
Să aflu pe-al vieţii Împărat.

La poarta veşniciei Sale
Nu mă aplec ca un călător
Străin şi istovit de cale,
Ci strig arzând şuierător:

Tu, Doamne, al vieţii Împărat,
În ce Îţi este trăinicia?
În ce puterea Ţi-ai aflat,
Şi-n ce-i zidită veşnicia?

Se pleacă ochii-Ţi agitaţi
Că un gând trist au întâlnit?
Ori se aprind, ca-n ceilalţi
Uimirea să se fi stârnit,

Că nu-n cuvinte de încântare
Viaţa Ta ascunsă a stat,
Ci-n inima ce-n adorare
Totu-a zidit şi a creat?

Mi-ascunzi în ochii-Ţi veşnicia?
Eu i-am văzut neîncetat
Când în lacrimi a curs simbria
Pe care-n viaţă ‘Ţi o-am dat.

Mă sperie acuma un gând?
Nici chiar un suflu n-am suflat
Ca să atest în vreun cuvânt
Că adevăru-am aşteptat

Şi la dreptate m-am gândit.
Sunt ele ţinta mea în viaţă
Şi un alt gând n-am zămislit
Pe care să Ţi-l spun în faţă.

Dar poarta veşniciei Tale
Nu s-a deschis în dreptul meu
Şi m-am trezit umblând pe cale
Singură, fără Dumnezeu,

Dar aşteptând necontenit
Doar adevărul şi dreptatea,
Căci altceva ce-aş fi dorit
Să-şi afle în viaţă însemnătatea?

Sunt ele obligaţia Ta!
Scuze n-ai ca să fi gândit
Că-n faţa Ta drept nu va sta
Chiar şi-un călător obosit,

Căci trebuie să le împlineşti!
Pe mulţi spre ceruri i-au purtat,
Dar singur responsabil eşti
Valoarea să le fi arătat.

Mihaela Maria Dindelegan 

Cheia poruncilor Stăpânului

„..Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”

Matei 9:38

Cheia la problemele lucrării misionare este în mâna lui Dumnezeu: această cheie este rugăciunea, nu lucrarea, adică nu lucrarea aşa cum este în general înţeleasă astăzi, pentru că ea poate însemna evitarea concentrării asupra lui Dumnezeu. Cheia la problemele lucrării misionare nu este nici raţiunea, nici medicina, nici civilizaţia sau educaţia, nici chiar evanghelizarea. Cheia este rugăciunea. “Rugaţi dar pe Domnul secerişului.” Privită prin prisma naturii umane, rugăciunea nu este ceva practic, ci absurd; trebuie să înţelegem că rugăciunea e ceva stupid, dacă este privită din punctul de vedere al înţelepciunii pământeşti.

Din perspectiva lui Isus Cristos nu există naţiuni, ci lumea întreagă. Câţi dintre noi se roagă fără a fi părtinitori cu privire la oameni, ţinând cont doar de părerea unui singur Om, lsus Cristos? El este Stăpânul secerişului produs de suferinţă şi de recunoaşterea păcatului; acesta este secerişul pentru care trebuie să ne rugăm ca să fie trimişi lucrători. Noi suntem ocupaţi cu lucrul, în timp ce oamenii din jurul nostru sunt copţi pentru seceriş, iar noi nu “culegem” nici unul, ci irosim timpul Domnului nostru în activităţi care ne consumă toată energia. Dacă apare o criză în viaţa tatălui sau a fratelui tău, eşti tu acolo ca un lucrător gata să secere recolta pentru lsus Cristos? “O, dar am o lucrare specială de făcut!” Nici un creştin n-are nici o lucrare specială de făcut.

Creştinul este chemat să-I aparţină lui lsus Cristos, să fie un rob care “nu este mai mare decât Domnul său”, care nu-I spune lui lsus Cristos ce intenţionează el să facă. Domnul nostru nu ne cheamă la nici o lucrare specială, ci ne cheamă la Sine. “Rugați dar pe Domnul secerişului” şi El va pregăti împrejurările şi vă va trimite ca lucrători ai Săi.

Oswald CHAMBERS