Tânjesc dupa al meu Isus

Abruptă și plină de suspine
Adeseori mi-e calea, ce duce înspre cer
Îmi plânge și tânjește sufletul în mine
Suspin de dorul Tău și nu vreau că să pier.

Într-un pământ uscat, lipsit, și fără apă
Flămând și însetat după Tine Isus
Coboară-te și vino  în grabă de m-adapă
Că-s istovit setos și te doresc nespus.

Precum un cerb dorește izvoarele de apă
La fel eu te doresc cu tot ceea ce sunt
Te vreau cu ardoare Tata și fața Ta o caut
Să-tentalnesc eu vreau, s-alerg spre cortul Sfânt .

Nădăjduiesc în Tine și-a Ta făgăduință
Cu cei evlavioși, curând noi vom urca
Înspre Izvorul Vieții, Izvorul ce dă viată
Spre Patria dorită, cu toții vom pleca.

Cu ochii plini de lacrimi, în Duhul văd mulțimea
În Sărbătoarea Sfantă, văd corul răsunând
În mijloc este Domnul, ie chiar Dumnezeirea
Pe-al Sau popor conduce înspre Sion zburând.

Esty Petre 

Umblarea în pas cu Dumnezeu

„Enoh a umblat cu Dumnezeu.” Genesa 5:24

Testul vieţii creştine şi al caracterului unui om nu este ceea ce face el în momentele excepţionale din viaţă, ci ceea ce face în momentele obişnuite, atunci când nu există nimic extraordinar sau palpitant. Valoarea unui om se vede în atitudinea pe care o are faţă de lucrurile obişnuite, atunci când nu este în faţa reflectoarelor (vezi Ioan 1:35-36). Este greu să înveţi să umbli în pas cu Dumnezeu, aceasta înseamnă să experimentezi o nouă energie pe plan spiritual. Atunci când înveţi să mergi cu Dumnezeu e întotdeauna dificil să intri în ritmul Său; dar când ai intrat în ritmul Lui, singura caracteristică ce se manifestă în tine este viaţa lui Dumnezeu. Omul iese din vedere, fiind unit cu Dumnezeu, şi nu se mai văd decât ritmul şi puterea lui Dumnezeu.

E dificil să mergem în pas cu Dumnezeu, pentru că. atunci când începem să umblăm cu El, descoperim că El este în faţa noastră înainte ca noi să fi făcut măcar trei paşi. El are un mod diferit de a acţiona şi trebuie să fim instruiţi şi disciplinaţi în căile Lui. S-a spus despre Isus că nu va obosi, nici nu Se va descuraja” (Isaia 42:4, Bucureşti 2001), deoarece El n-a lucrat niciodată de pe poziţia Lui, ci numai de Depoziţia Tatălui Său; şi noi trebuie să învăţăm să facem la fel.

Adevărurile spirituale se învaţă în atmosfera prezenţei lui Dumnezeu, nu prin raţionamente intelectuale. Duhul lui Dumnezeu schimbă modul în care privim lucrurile; lucruri care n-au fost niciodată posibile devin deodată posibile. A umbla în pas cu Dumnezeu nu înseamnă altceva decât a fi una cu El. E nevoie de mult timp ca să ajungi la aceasta, dar perseverează! Nu renunţa din cauză că acum îţi este foarte greu -continuă şi, în scurt timp, vei descoperi că ai o viziune nouă şi un scop nou.

Oswald CHAMBERS