Vremea fructelor din noi

E delicios compotul de fragi,
Dar fragii proaspeți au întâietate:
Ca atunci când săruți pe cei dragi,
Nu doar le vorbești de departe.

E o savoare spuma de căpșune,
Dar fructele zemoase-s mai gustoase;
Căci tinerețea are zile bune:
Face duioase iernile geroase.

O, câtă nostalgie după flori
Și după fructe timpurii de vară!
Căci pofta de cireșe-i vie-n noi,
Chiar între roade aurii de toamnă….

Doresc ca fructele cuminți de toamnă
Să Ți le-nchin doar Ție, Domnul meu!
Dă-mi dragostea dintâi a doua oară
Și mută-mă apoi în cortul Tău!

Marinau Daniela 

Reclame

Dumnezeu, subiect tabu…

Ciprian Barsan

Open hands

Îmi aduc și acum aminte de vremea copilăriei, când încă ni se permitea să fim inocenți, când cea mai mare grozăvie pe care o puteam face era să spunem ”Ion+Maria=Love” și să chicotim. În acea perioadă și dulciurile erau parcă mai bune pentru că le savuram altfel, cu apreciere. Iar când mănânci ceva cu apreciere, capătă alt gust. Atunci machiajul ne era cireșele culese direct din copac și mâncate după pofta inimii, astfel încât la sfârșitul zilei fața întreagă era numai o zeamă de cireașă. Imaginația era încă sub stăpânirea zmeilor, a basmelor, a poveștilor din folclor și a purității copilăriei. Pe majoritatea dintre noi nicidecum nu ne ducea gândul să chicotim când am citit scena de după cuptor din romanul ”Ion”, pentru că în mintea noastră curată, după cuptor te puteai duce doar pentru a te încălzi.

Nu povesteam și nici nu auzeam de sex, droguri, goliciuni…

Vezi articolul original 66 de cuvinte mai mult

Zideşte pe temelia ispăşirii

„… daţi mădularele voastre în robie dreptăţii, spre sfinţire. „Romani 6:19

Eu nu mă pot mântui şi sfinţi singur; nu pot face ispăşire pentru păcat; nu pot răscumpăra lumea; nu pot să îndrept ce este rău, să purific ce este impur, să sfinţesc ce este nesfânt. Toate acestea sunt lucrarea suverană a lui Dumnezeu. Am eu credinţă în ceea ce a făcut Isus Cristos? El a făcut o Ispăşire perfectă; m-am desprins eu să fiu tot timpul conştient de acest lucru? Cea mai mare nevoie nu este de a face lucruri, ci de a crede lucruri. Răscumpărarea făcută de Cristos nu este o experienţă, ci este marele act pe care Dumnezeu 1-a realizat prin Cristos; pe aceasta trebuie eu să-mi zidesc credinţa. Dacă-mi zidesc credinţa pe experienţa pe care o am, voi produce cel mai nebiblic tip de viaţă – o viaţă izolată, având ochii aţintiţi asupra propriei mele curăţii. Fereşte-te de această evlavie care nu se bazează pe ispăşirea făcută de Domnul. Ea nu foloseşte la nimic, decât să-ţi dea o viaţă de izolare; îi este nefolositoare lui Dumnezeu şi e o neplăcere pentru oameni. Măsoară orice experienţă pe care o ai după standardul Domnului nostru. Nu putem face nimic care să-I placă lui Dumnezeu dacă nu zidim deliberat pe temelia ispăşirii.

Ispăşirea făcută de Isus trebuie să se realizeze în moduri practice Şi discrete în viaţa mea. De fiecare dată când ascult. Dumnezeu este de partea mea, astfel că harul lui Dumnezeu şi ascultarea naturală lucrează împreună în perfectă armonie. Ascultarea înseamnă că mi-am pus deplin încrederea în Ispăşire; ascultarea mea este întâmpinată imediat de bucuria harului supranatural al lui Dumnezeu.

Fereşte-te de evlavia care nesocoteşte viaţa naturală, aceasta este o înşelătorie. Vino mereu la scaunul de judecată al Ispăşirii – ce spune Ispăşirea în cutare sau cutare lucru?

Oswald CHAMBERS