Moșie nu avea?
Decizia Celui Veșnic:
„Adonai- moștenirea sa!”
La împărțirea țării
Leviții n-aveau rând:
Dedicați închinării,
În slujba Celui Sfânt.
Trăiau în cetăți care
Nu le aparțineau-
Fiind cele „de scăpare ”-
Pământuri nu aveau.
Împrăștiați în țară,
Merinde-toți primeau:
Din jertfe, zeciuială;
Ogoare nu arau.
Pășunea stăpânirii
De preoți și leviț:
În Cortul Întâlnirii
Erau păstorii sfinți.
Purtau Chivot pe umeri,
Vase de-argint în mâini,
Erau vegheați de îngeri,
Mâncau sfintele pâini.
În Țara Minunată
Nu posedau pământ;
Menora de-aur toată
Îi lumina-n Loc Sfânt.
……………………………….
De ești din neam de preoți
Ai Celui PreaÎnalt,
Nu pizmuii bogații
Acestui veac deșart!
In inim-ai chivotul
Cu voia Celui Sfânt?
Ești vas sfințit cu totul
Plin de divin Cuvânt?
Tu să preschimbi voios
Averea-n dăruire,
Să cânți așa, frumos:
„Domnul mi-e moștenire!”
Când sufletu-ți, ușor,
De lut se va desprinde,
Cu trup slăvit, în zbor
Se va nălța-n zări sfinte,
Atunci se va-mplini
Minunea, la Răpire:
Isus ne va-ntâlni,
Ne va fi Moștenire!
Dumnezeu e în control 
Amin! Extraordinar verset, o promisiune pentru noi…
ApreciazăApreciat de 1 persoană