Invitație la RUGĂCIUNE

Ciprian Barsan

Viața implică lupte, lacrimi și uneori loviturile încercărilor vin atunci când totul pare în oridine, în momentele de pace și liniște.

Când încercarea vine trebuie să ne legăm de cer și să cerem ajutor spiritual!

Acum în cuptorul încercărilor se găsește fratele TIBERIU SPARING, un frate de credință, un luptător care de câțiva ani, în văduvie a ales să se îngrijească de nepoatele lui orfane.

Domnul să îl vindece și să se îngrijească de el! Vă rog dragii mei să vă rugați pentru acest frate greu încercat.

Mulțumesc,

Ciprian Bârsan

Vezi articolul original

Reclame

Fărădelegea când ți-a fost iertată

Referințe
Fărădelegea de ți-a fost iertată,
De ce-ai mai fi numit „nelegiuit”?
De ce ți-ar fi privirea vinovată,
Păcatul când ți-a fost acoperit?
Ridică-te, primește și învie
În duh sărac și fără viclenie.

Mă mistuiam gemând sub mâna Ta,
Dureri de foc îmi încălzeau veșmântul –
Atunci Ți-am spus ce Tu știai deja:
Că-s păcătos și negru ca pământul,
Neroditor și gol, cum e țărâna
Când a secat pârâul și fântâna.

Te-am întrebat: „Mai pot să am iertare?
Ce jertfă să-Ți aduc pentru păcat?”
Și m-am trezit în dragostea Ta mare
Salvat, născut din nou și vindecat.
Când omul slab așteaptă o minune
E timpul potrivit de rugăciune.

Și-acuma știu: chiar apele-n puhoi
De vor izbi în fruntea mea senină,
Necăutând vreodată înapoi,
Te voi slăvi cu cei ce Ți se-nchină.
Ucenicind în sfaturile sfinte,
Voi învăța cărarea înainte.

Să nu mai fiu catârul nărăvaș,
Cu frâu și cu zăbală stăpânit,
Când am al îndurărilor făgaș –
Ieri, păcătos și astăzi mântuit.
Căci păcătosul plânge în durere,
Neprihănitul strigă, dar nu piere.
Neprihăniți în suflet nepătați,
Aude-n ceruri Dumnezeu, strigați!

Predispoziţia spre degenerare

„După cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume. si prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…”

Romani 5:12

Biblia nu spune că Dumnezeu a pedepsit rasa umană pentru păcatul unui singur om, ci că natura păcatului, adică pretenţia la dreptul asupra propriei mele persoane, a intrat în rasa umană printr-un singur om; tot Biblia spune şi că un alt Om a luat asupra Lui păcatul rasei umane şi l-a îndepărtat (Evrei 9:26) – o revelaţie infinit mai profundă. Natura păcatului nu înseamnă imoralitate şi fapte rele, ci predispoziţia spre realizarea de sine – eu sunt propriul meu dumnezeu. Această predispoziţie se poate manifesta prin moralitate sau imoralitate, dar ea are aceeaşi bază: pretenţia la dreptul asupra propriei mele persoane. Când Domnul nostru S-a întâlnit cu oameni care aveau în ei toate forţele răului sau cu oameni care trăiau o viaţă curată, morală şi dreaptă, n-a dat atenţie degradării morale a unora sau realizării morale a celorlalţi: El a privit la ceva ce noi nu vedem, şi anume la natura păcatului.

Păcatul este un lucru cu care m-am născut, şi nu pot schimba aceasta; doar Dumnezeu şterge păcatul prin răscumpărare. Prin Crucea Iui Isus Cristos Dumnezeu a răscumpărat întreaga rasă umană de la posibilitatea condamnării datorate eredităţii păcatului. Dumnezeu nul trage pe om la răspundere pentru că a moştenit ereditatea păcatului. Condamnarea apare nu pentru că m-am născut cu o ereditate păcătoasă, ci pentru că, atunci când înţeleg că Isus Cristos a venit să mă elibereze de această ereditate, refuz să-L las s-o facă. Din acel moment încep să primesc pecetea condamnării. “Şi judecata (momentul critic) stă în faptul că lumina a venit în lume, şi oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina.”

Oswald CHAMBERS