Zi: 4 octombrie 2017
🖤🖤Florin Ianovici: Printre lacrimi, La revedere Estera și Ionuț. La înmormântarea de azi ea a fost îmbrăcată mireasă. Unul lângă altul pe pământ, dar și întru veșnicie. Au curs și încă curg lacrimi.
Printre lacrimi
Iov 14:1 Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
Ionuț venise din Irlanda cu un vis în inimă. O iubea pe Estera și dorea să o ceară în căsătorie. A venit de la aeroport și primul gând a fost să împărtășească părinților bucuria sa.
A făcut o surpriză Esterei. Nu i-a spus că vine în ziua aceea. A surprins-o. S-au urcat în mașină și au parcurs ultimul drum pământesc. El 21 de ani, ea 18.
La înmormântarea de azi ea a fost îmbrăcată mireasă. Unul lângă altul pe pământ, dar și întru veșnicie. Au curs și încă curg lacrimi. Toată comunitatea din Spanțov a venit astăzi la biserica penticostală Pomul Vieții acolo unde cei doi au slujit lui Dumnezeu. Chiar și preotul bisericii ortodoxe.
Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri. Un verset deprimant și deloc încurajator. De aceea trebuie…
Vezi articolul original 56 de cuvinte mai mult
Pășind ușor cu pași de vată
Pășind ușor cu pași de vată
M-apropii-ncet să nu trezesc
Comoara mea cea minunată
Ce-atât de mult eu o iubesc…
Mi-e inima de pace plină
De dragoste și de etern
Că-n viața mea ca-ntr-o grădină
A coborât un colț de cer.
Și simt uimire,fericire
Iubire, poezie, cânt
Și mă închin cu mulțumire
Și reverență Celui Sfânt:
-O, Tată preaiubit din slavă
Te laud și îți mulțumesc
Pentru comoara cea mai dragă
Ce am putut să o primesc.
Privesc la ea, comoara scumpă
Și n-am cuvinte să-Ți exprim
Recunoștința mea profundă
Și știu că nu pot pe deplin.
Sunt copleșit, umplut de Tine
Când văd ce dulce ai creat
Ființa-atât de scumpă mie..
Oh, cât m-ai binecuvântat.
Mi-ai dat mai mult decât eu Ție
În rugăciune Ți-am cerut
Mi-ai dat imensă bucurie
Și mult mai mult decât am vrut!
Da, Ți-am cerut perfecțiune
Și frumusețe de la Tin
Și-asupra ei Sfântul Tău Nume
Eu Ți-am cerut, Tată divin.
Iar Tu din cerul sfânt Părinte
Mi-ai dat comoara-n care-ai pus
Atât de mult, că n-am cuvinte
Să-Ți mulțumesc , să-Ți cânt nespus.
I-ai dat viață, sănătate
Și văd minunea ce-ai făcut
La Tine nu e: nu se poate!
Omul a spus nu! Tu ai vrut!
Când omul spune: se va pierde
Tu dimpotrivă spui: va fi!
Căci Tu ai spus că cine crede
Cuvântul Tău, va izbândi.
Și-ncrezător mereu în Tine
Eu mai departe-Ți voi urma
Prin Harul veșnic care ține
Pe calea sfântă casa mea.
Te vom urma până în zare
Fiul Tău scump se va ivi
Să ne răpească în splendoare
Mai sus de nori, în veșnicii.
Iar când Te voi vedea în ceruri
Va fi și ea , comoara mea
Și-Ți va cânta în sfinte coruri
Cu toți cei dragi ai mei și ea.
Iar pân’ atunci iubit Părinte
În numele Fiului Tău
Cerem protecția Ta, fierbinte
Să ne păzească de-orice rău.
Și până vine ziua scumpă
Când sus în cer Te vom vedea
Ne ține-n mâna Ta cea sfânta
Și sub sfântă pecetea Ta!
Viziunea şi realitatea
„Chemaţi să fiţi sfinţi…” 1 Corinteni 1:2
Mulţumeşte-i lui Dumnezeu că ţi-a arătat ceea ce n-ai ajuns încă să fii. Ai avut viziunea, dar în nici un caz nu ai ajuns încă la realitatea ei. In vale, acolo unde demonstrăm dacă vom fi cei aleşi, este locul în care cei mai mulţi dintre noi se întorc înapoi. Nu suntem destul de pregătiţi pentru loviturile care trebuie să vină ca să fim transformaţi conform viziunii. Am văzut ceea ce nu suntem, precum şi ceea ce vrea Dumnezeu să fim. dar suntem noi gata să fim modelaţi conform viziunii, pentru a fi folosiţi de Dumnezeu? Modelarea vine întotdeauna pe căile obişnuite şi prin oamenii obişnuiţi.
Sunt cazuri când nu ştim care este scopul lui Dumnezeu; dar depinde de noi, nu de El, dacă ne lăsăm caracterul să fie transformat conform viziunii. Dacă preferăm să ne tolănim pe munte şi să trăim cu amintirea viziunii, nu vom fi de nici un folos practic în lucrurile comune din care este formată viaţa umană. Trebuie să învăţăm să trăim pe baza a ceea ce am văzut pe munte; nu în încântare extatică şi în contemplarea conştientă a lui Dumnezeu, ci trăind în viaţa reală în lumina viziunii până când adevărul viziunii se împlineşte în noi. Absolut toată pregătirea noastră este în direcţia aceasta. Invaţă să-I mulţumeşti lui Dumnezeu că ţi-a făcut cunoscute cerinţele Sale.
Micul “eu” se îmbufnează de fiecare dată când Dumnezeu îi spune Fă asta.Lasă acest mic “cu” să pălească sub mânia lui Dumnezeu -“Eu sunt cel ce sunt te trimite”. El trebuie să domine. Nu este răscolitor să ne dăm seama că Dumnezeu ştie unde trăim, dar cunoaşte şi coteţele în care ne furişăm? El ne va urmări ca un fulger strălucitor. Nici o fiinţă umană nu cunoaşte fiinţele umane aşa cum le cunoaşte Dumnezeu.
Oswald CHAMBERS
Dumnezeu e în control 