Vești despre Ruxandra Alexe. Să continuăm să mijlocim în rugăciune.

Ciprian Barsan

După cum ne-au avertizat medicii care au operat-o pe creier, colega noastră de la RVE Bucuresti, Ruxandra Alexe, este în plină perioadă de spasm vascular cerebral, pericol care poate duce chiar la moarte.

Să continuăm să ne rugăm pentru viaţa şi sănătatea ei, să iasă cu bine din această perioadă critică. Mii de mulţumiri că ne sunteţi aproape!

Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi!

Vezi articolul original

Reclame

Viață duplicitară: iad!

Duminică.O zi frumoasă.
Locașul de-nchinare-i plin.
Se predică despre „acasă”
Unde cu toții vrem să fim.
-Oo,frați iubiți.. (zice păstorul)
Îl mai iubiți voi pe Isus
Mielul ceresc, Mântuitorul
Ce ne va lua în ceruri sus?…
Mai ziceți voi: vino Isuse!
Ne ia cu Tin să moștenim,
În slăvile nicicând apuse?
Mai zice cineva: Amin?
-Amiin! (Răsună adunarea)
-Mărire Lui! (ca un ecou
Pe-alocuri mai auzi spre zarea
Ce-așteaptă Marele Erou.
*****
Luni. Zi de muncă și de școală
Duminică, astăzi e ieri.
Se reîncepe ca-ntr-o goană
O nouă zi, cu noi puteri.
Ca orice om in cursul zilei
Cu lumea intri în contact
Vezi cum e omul sau vezi cine-i
Așa cum este el de fapt.
Și întâlnești pe-acela care
Iubește să vorbească mult
Nu prea frumos despre persoane
Le zugrăvește îndelung.
Mai întâlnești pe la amiază
Pe cel ce crede că-i mai sus
Care se poartă mai cu vază
De parcă alții ca el nu-s.
Iar seara-l vezi pe muncitorul
Ce nu se mai poate opri
Căci el e rob, iar zeul banul
Îl vrea mereu în slujbă-ai fi.
Iar celelalte zile-n grabă
Vin ca și norii rând pe rând
Se scurg ca-ntr-o clepsidră largă
A timpului pe-acest pământ.
Și întâlnești atâția-n umblet
Total străini de Dumnezeu
Pătați în cuget și în suflet
Dar ancorați în propriul eu.
Mai întâlnești și oameni lacomi
Ce tot ți-ar lua de ar putea
Ei îți invocă proprii factori
Să-și motiveze-acțiunea rea.
***
Și poate spui: ei sunt din lume!
Eu îți voi spune: da și nu;
Ei sunt creștini (doar după nume)
Dar cum fac ei să nu faci tu.
Creștin numai la adunare
Cu masca pusă, ca un sfânt
Însă făcând fapte murdare
E pură  goană spre mormânt.
Eu simt și văd c-am datoria
Să-i readuc pe drumul bun
Ca să nu-și piardă veșnicia
Dator voi fi mereu să spun:
Nu poți sluji Dumnezeirea
Dacă slujești și pe cel rău
Făcând așa doar pierzi Răpirea
Bisericii la Dumnezeu.
Leapădă-ți masca dragă frate
Și părăsește-al lumii vad
Căci scris e în a Sa dreptate
Viață duplicitară: iad!
Domnul nu vrea numai o parte
El vrea toată inima ta
El vrea ca și tu să ai parte
Cu El acolo-n gloria Sa.
El nu te vrea să fii o umbră
Doar de Duminică creștin
Căci îți așterni o soartă sumbră
Care te poate duce-n chin.
Fii dar exemplu pentru lume
Prin fapte nu te lepăda
De cel mai mare și scump Nume
Căci poți amarnic regreta.
Chemat ai fost să fii Lumină
Nu ipocrit să fii numit
Ridică-te de azi din tină
Și fii creștin și pocăit!
Când spui: Amin în adunare
Așa să fie cum și spui
Dacă dorești ca-n ziua mare
Să fii chemat cu toți ai Lui!

Emanuel Hasan

Încercarea credinţei

“… credință cât un grăunte de muştar…” Matei 17:20

Trăim cu ideea că Dumnezeu ne răsplăteşte pentru credinţa noastră și poate că asa este la început: dar noi nu câştigăm nimic prin credinţă, ci credinţa ne aduce într-o relaţie bună cu Dumnezeu şi-I dă Lui posibilitatea să lucreze în noi. Dumnezeu trebuie să distrugă mereu baza experienţei tale, dacă eşti un copil al Lui, pentru a le aduce în contact direct cu El. Dumnezeu vrea să înţelegi că trebuie să trăieşti o viaţă de credinţa, nu o viaţă de exaltare sentimentală datorată binecuvântărilor pe care ţi le-a dat. La început, viaţa ta de credinţă a fost limitată şi intensă, fixată in jurul unei mici fărâme însorite de experienţă care avea în ea atât raţiune, cât şi credinţă şi care era plină de lumină şi dulceaţă. Apoi Dumnezeu Şi-a retras binecuvântările Sale de care erai conştient, ca să te înveţe să umbli prin credinţă. Valorezi mai mult pentru El acum decât în zilele de încântare conştientă şi mărturie exaltată.

Credinţa, prin însăşi natura ci, trebuie încercată; adevărata încercare a credinţei nu constă în faptul că ne e greu să ne punem încrederea
în Dumnezeu, ci în faptul că trebuie să se limpezească in minţile noastre caracterul lui Dumnezeu. Credinţa, pentru a fi pusă în practică, trebuie să treacă prin perioade de izolare de nedescris. Nu confunda niciodată încercarea credinţei cu disciplina obişnuită a vieţii. Multe dintre lucrurile pe care noi le numim încercări ale credinţei sunt coasecinţele inevitabile ale faptului că trăim.

Credinţa bibilica este credinţa în Dumnezeu în ciuda a tot ceea ce I se opune Lui – “Voi rămâne credincios caracterului lui Dumnezeu, orice ar face El” ..Chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El” – aceasta este cea mai sublimă declaraţie a credinţei din toată Biblia (vezi Iov 13:15)

Oswald CHAMBERS