Povestea cinstei

Povestea cinstei se așterne
Ca mitul vechi descris în cărți.
A hainei sale albe trene
Sunt împărțite-n multe părți…

Povestea cinstei se destramă,
Iar haina ei s-a tot scurtat.
E doar un mit, e mai cu seamă
Legenda unui timp uitat.

Vorbeau părinții și străbunii
De voalul ei curat, senin.
Azi spun cei mulți că doar nebunii
Mai poartă haina ei de crin.

Povestea cinstei: câți s-o creadă?
Căci prea curând s-a transformat.
Rămâne astăzi o șaradă,
Talent și scop deșart mimat.

Dar Domnul nostru ne așteaptă,
Pe calea cinstei să trăim
În viața noastră prin har dată!
Spre slava Lui cinstiți să fim!

Ajute Domnul voii slabe!
Ajute pasului slăbit!
Cinstiți să fim, în haine albe,
Spre slava Mielului jertfit!

Emanuel Adrian Vlaicu 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s