Zi: 27 septembrie 2017
Sperand la speranta

Chiar daca nu toate-mi surad
si daca nu toti ma-ndragesc
eu stiu ca e Cineva sus
care-mi da cu glasu-I ceresc
un strop de dulceata
Din propria-I viata, din sfantu-I amor
un strop de-ntelepciune cereasca si suava
ca eu, pe aceasta planeta gangava
sa nu trec pe-aici ca un simplu muritor
Si-odata-am sa pot sa-le-arat si eu tuturor
ca nu trec pe-aici in zadar
ca viata n-o ma ca pe-un simplu cadou sau talant
cu care sa merg cand pe jos, cand prin har.
Traiesc pentru ca sunt
sunt pentru c-am fost inainte
voi fi- macar ca-s slab, pentru ceea ce cred
iar tot ce nu imi place, odata va trece
si-oi fi doar cu El, pe El il iubesc
Mi-e dor sa-L mai vad,sa-I simt vocea-I in mine
sa-I spun ca-I al meu, ca eu sunt a Lui
mai sper, mai astept, mai zac in lumina,
in umbra, in vale, pe munte, sub cer
si totusi mai sper.
Mai vreau sa mai sper…
Chemarea la renunţare

“Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.” Luca 9:57
Atitudinea Domnului faţă de acest om a fost una generatoare de o mare deznădejde, pentru că El “ştia ce este în om”. Noi am fi spus: “Nu-mi pot imagina de ce a pierdut şansa de a-l câştiga pe acel om! Să abordeze acea atitudine rece care l-a îngheţat şi l-a făcut să plece înapoi descurajat!” Nu-ţi cere niciodată scuze pentru Domnul.
Cuvintele Domnului rănesc şi ofensează până când nu mai rămâne nimic de rănit şi ofensat. Isus Cristos nu are nici o îngăduinţă faţă de lucrurile care, în final, îl vor ruina pe cel care intră în slujba Lui Dumnezeu. Răspunsurile Domnului nostru nu se bazează pe capricii, ci pe cunoaşterea lăuntrului omului. Dacă Duhul Lui Dumnezeu îţi aduce în minte un cuvânt al Domnului care te răneşte, poţi fi sigur că există în tine un lucru pe care El vrea să-l rănească de moarte.Luca 9:58. Aceste cuvinte lovesc în miezul dorinţei de a-L sluji pe Isus Cristos pentru că-mi place.
Asprimea respingerii nu-mi lasă nimic decât pe Domnul, pe mine şi o speranţă disperată. “Lasă rodul însutit să apară sau să dispară, steaua ta călăuzitoare trebuie să fie relaţia pe care o ai cu Mine, şi Eu n-am nici un loc unde să-Mi odihnesc capul.”Luca 9:59. Acest om n-a vrut să-L dezamăgească pe Isus, dar nici să-l rănească pe tatăl său. Noi punem loialitatea naturală faţă de rude mai presus de loialitatea faţă de Isus Cristos, obligându-L pe Isus să ocupe ultimul loc. Atunci când te afli într-un conflict de loialitate, ascultă-L întotdeauna pe Isus Cristos, oricât te-ar costa. Luca 9:61. Cel care spune “Doamne, Te voi urma, dar…” este omul gata de plecare, dar care nu pleacă niciodată. Acest om a avut una sau două rezerve. Chemarea clară a Lui Isus Cristos nu mai lasă loc unui “La revedere”, pentru că “La revedere”, în felul în care este adesea folosit, nu este creştin, ci păgân. O dată ce auzi chemarea lui Dumnezeu, du-te şi nu te mai opri.
Oswald CHAMBERS