Camelia Smicală: De faţă cu ambasadorul român, „copiii au spus că vor acasă”

Noutati Crestine

Pe 19 septembrie 2017 a avut loc întâlnirea obţinută de Camelia Păstîrnac, Ministrul pentru Românii de Pretutindeni, între autorităţile finlandeze de protecţia copilului, autorităţile române, Camelia Smicală şi copiii ei. Camelia Smicală a postat o informare pe pagina personală de Facebook:

Comisia din partea Ro

mâniei a fost formată din domnul ambasador Răzvan Rotundu şi doamna Corina Marinescu din partea protecţiei copilului România.

Iniţial, atât eu, cât şi domnul ambasador şi doamna ministru Păstîrnac am cerut ca din partea României să fie trimis un psiholog care să evalueze starea copiilor. Aceasta nu a fost cu putinţă.
Întâlnirea a fost strict supravegheată de către unul dintre juriştii primăriei din Tampere şi … a fost prezent şi un translator, deoarece copiii au vorbit în româneşte.

Comisia finlandeză care ar fi trebuit să se întâlnească mâine cu cea românească, pentru a colabora la rezolvarea cazului, nu s-a mai format, deoarece o persoană… (sic!)…

Vezi articolul original 62 de cuvinte mai mult

Florin Ianovici: Petrică A fost abandonat în spital la naștere. Nu și-a cunoscut niciodată părinți. Amândoi au murit. Citește o poveste trista și frumoasa la final 🙏

Noutati Crestine

Petrică
A fost abandonat în spital la naștere. Nu și-a cunoscut niciodată părinți. Amândoi au murit. În spital o doctoriță a avut milă de el și l-a luat acasă. L-a ținut o vreme și apoi a ajuns la căminul de copii din Fierbinți.
În clasa a opta unul dintre profesorii de la școală l-a chemat să lucreze în grădina sa. Profesorul își construia casă. În echipa de lucrători din Fierbinți, care îl ajuta, era și un tănăr pe nume Ștefan. Izbit de asemănarea dintre Petrică și Ștefan, profesorul i-a întrebat dacă sunt frați. Așa au aflat unul de altul. Acolo s-au cunoscut.
Petrică a fost mutat la centrul Sfântul Ștefan din București și după 18 ani a venit la Viață și Lumină, la Centrul de tineri din strada Vrancea, în 2008. Și-a terminat școala profesională. Direcția de Asistență Generală sector 1 l-a angajat. Acum lucrează la căminul din Odăi și…

Vezi articolul original 198 de cuvinte mai mult

Ce s-a mai întâmplat?

Am mai urcat o treaptă
Pe drumul spre splendori
S-a mai țesut o faptă
Cu sfintele-i valori.

Am mai purtat o cruce
Ușoară sau mai grea
Lăuntrul mai produce
Răbdări să pot lupta.

Am mai căzut pe cale
Dar iar m-au ridicat
Doar forțe speciale
Din veșnicul Palat.

Am mai cules cuvinte
Cu-n înțeles divin
Să merg doar în incinte
Unde se spune-”Amin”

Am mai cântat cântarea
Știută de demult
Sosit-a ușurarea
S-alunge un tumult.

Am mai vestit mesajul
Primit din sfânt meleag
S-a-nflăcărat curajul
Și Cerul mi-e mai drag.

Am mai deschis volumul
Cu perle și comori
Să-mprospătez albumul
Cu multe sărbători.

Da-n toate numai harul
M-a susținut, constant
M-aplec, deci, la altarul
Atât de captivant!

George Cornici

Regula divină a vieţii

” Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” Matei 5:48

Domnul nostru ne îndeamnă, în versetele 38-48, să fim generoşi în comportarea noastră faţă de toţi oamenii. În viaţa spirituală, fereşte-te să umbli conform afinităţilor tale naturale. Orice om are afinităţi naturale; există oameni de care ne place şi oameni de care nu ne place. Dar nu trebuie să lăsăm niciodată aceste sentimente să domnească în viaţa noastră creştină.

“Dacă umblăm în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină”. El ne va da părtăşie chiar şi cu oamenii pentru care nu avem nici o afinitate naturală.Exemplul pe care ni-l dă Domnul nostru nu este acela al unui om bun, nici măcar al unui bun creştin, ci al lui Dumnezeu însuşi. “Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” Cu alte cuvinte, arată-i celuilalt ceea ce Dumnezeu ţi-a arătat ţie, iar Dumnezeu îţi va da în această viaţă nenumărate ocazii de a dovedi dacă eşti desăvârşit, aşa cum este Tatăl nostru din ceruri. A fi ucenici înseamnă a ne identifica în mod deliberat cu grija lui Dumnezeu faţă de ceilalţi oameni. “Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu…”Adevărata expresie a caracterului creştin nu este facerea de bine, ci asemănarea cu Dumnezeu. Dacă Duhul lui Dumnezeu te-a transformat în interior, în viaţa ta vei arăta trăsături divine, nu trăsături umane bune.

Viaţa lui Dumnezeu din noi se exprimă ca viaţă a Iui Dumnezeu, nu ca o viaţă umană care încearcă să fie evlavioasă. Secretul vieţii creştinului este că supranaturalul devine natural în el prin harul lui Dumnezeu, iar experimentarea acestui lucru se realizează în detaliile practice ale vieţii, nu în timpul de comuniune cu Dumnezeu. Când venim în contact cu lucruri care deranjează, descoperim, spre uimirea noastră, că avem puterea să rămânem liniştiţi şi echilibraţi în mijlocul lor.

Oswald CHAMBERS