Grâu sau pleavă?

Dacă-ți ții poftele-n frâu
Bineînțeles că ești grâu.
Dacă ești om de gâlceavă
Desigur că ești doar pleavă.

De-ți petreci viața-n desfräu
Ești pleavă, nicidecum grâu.
Dacă omului dai slavå
Nu ești grâu ci ești doar pleavă.

Dacă voia Celui Sfänt
O-mplinești pe-acest pămänt,
Și-o-mplinești fără zăbavă
În mod sigur, nu ești pleavă.

Dacă porți toată armura
Așa cum spune Scriptura
Și-adevărul n-ai  ca bräu
Ești pleavà, nicidecum grâu.

Dacă întrega făptură
Îți este plină de ură
Și din gură-ți iese otravă
Desigur că ești doar pleavă.

Însă se naște-o-ntrebare
Chiar contează ce ești, oare?
Grâu și pleavă laolaltă
Vor avea aceeași soartă?

Grâul este strâns cu har
În al cerului hambar.
Pentru pleavă e alt loc:
Este strânsă pentru foc.

Acum vreau să te gândești
Și să spui sincer: ” Ce ești?”
Ești grâu curat pe pământ
Sau cumva ești pleavă-n vânt?

Ghiță Mănăilă 

Ce urmează după predare?

“Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” loan 17:4

Predarea nu este predarea vieţii exterioare, ci a voinţei; când aceasta s-a făcut totul. Sunt foarte puţine crize în viaţă; criza cea mare este predarea voinţei. Dumnezeu nu zdrobeşte niciodată voinţa omului, obligându-l să se predea. El nu imploră niciodată, ci aşteaptă până când omul îşi predă Lui voinţa. O dată ce s-a dat această bătălie, nu mai e nevoie ca ea să se dea iarăşi.

Predă-te în vederea eliberării. “Veniţi la Mine şi Eu vă voi da odihnă.” Abia după ce începem să experimentăm ce înseamnă Intuirea, ne predăm voinţa în mâna lui Isus pentru a găsi odihnă. Orice nedumereşte inima sau mintea este o chemare adresată voinţei.”Veniţi la Mine”. Este o venire voluntară.

Predă-te în vederea consacrării. “Dacă vrea cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuşi.” Aici este vorba de predarea eului meu lui Isus, a eului meu care a primit pacea Sa în inimă. “Dacă vrei să fii ucenicul Meu, dă-Mi Mie dreptul tău asupra ta însuţi.” Odată ce ai făcut acest lucru, restul vieţii nu este nimic altceva decât manifestarea acestei predări. După ce a avut loc predarea, nu mai e voie să “presupunem” nimic. Nu trebuie să ne îngrijorăm de împrejurările în care ne aflăm, Isus ne este cu totul îndeajuns.

Predă-te în vederea morţii. Ioan 21:18-19……altul te va încinge.”Ai învăţat ce înseamnă a fi destinat morţii? Fereşte-te de o predare lui Dumnezeu într-un moment de extaz, asupra căreia s-ar putea să revii. Se pune problema de a fi într-atâta unit cu Isus în moartea Lui, încât nimic să nu-ţi mai placă din ceea ce nu-I place Lui. Ce urmează după predare? întreaga viaţă de după predare este o aspiraţie după o comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS