Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul? Nicidecum!
Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Rom. 6:1-2
Mântuirea e un dar,
Prin iubire dăruit!
Fără merit! E prin har,
Dar e oare prețuit?!?
Ce aducem la picioare,
Celui, ce ne-a dat viața?
Când prin El este suflare,
Ce în noi bucură fața?
Mântuirea e un dar,
Darul Vieții ce dă viață!
Dar depunem pe altar,
Ce Scriptura ne învață?
Cerul azi mai chiamă inimi!
Pământu’ acceptă sau refuză
Și continuă cu patimi,
Aducând mereu o scuză…
Mântuirea azi mai cheamă!
Suntem liberi a alege…
Un trai în fire fără teamă,
Ca un fiu fărădelege,
Sau o viață în Hristos,
Cu viitor în nemurire!
Vas de cinste și folos,
Cu veșmântul în sfințire.
Darul Vieții, Măntuirea
Fie-n preț la fiică, fiu
Azi, mai cheamă Izbăvirea!
Mâine, poate fi târziu…
Mântuirea e un dar!
Alegi tu, aleg și eu…
Mântuirea e un dar…
Suntem fii din Dumnezeu?!?