Să-mi lași toamnă…

Să-mi lași toamnă inima
Să fie caldă, neschimbată
Și înăuntrul ei aș vrea
Să nu mai plouă niciodată.

Să-mi lași toamnă sufletul
De rugină neatins
Și să nu-mi schimbi zâmbetul
Într-un rânjet flas și stins.

Să-mi lași toamnă dragostea
Să fie mereu în floare
Și-aș vrea să te mai rog ceva:
Mai lasă-mi visele să zboare.

Să-mi lași toamnă bucuria
Să facă rod în continuare
Nu vezi bine cum furia
Ar vrea s-o ardă în cuptoare?

Toamnă…totuși ai venit
Și să pleci nu te grăbești
În zadar m-am tot gândit
Că poate mă ocolești.

La fel se va întâmpla
Și în viața de creștin:
Chiar daca-ai fugit câtva
Zile de toamnă tot vin.

Dar problema nu e asta
Problema-i altundeva
Când o să te-ajungă toamna
O să ai ce recolta?

Dacă n-ai plantat pe soare
Post și rugăciuni aprinse
De unde-ai să culegi oare
Răspunsuri și biruințe?

De n-ai semănat pe soare
Dragoste în frații tăi
Și normal că-n încercare
Îți par niște oameni răi.

Dacă vara n-ai udat
Pocăința și cu fapte,
Toamna să nu fi mirat
Că recoltele ți-s moarte.

Cultivați cu prisosință
Ca atunci când Domnul vine
Hambarele cu credință
Să vă fie toate pline.

Toamna nu o să-ți mai pară
Așa curdă, așa grea
Ci chiar va părea ușoară
De-o să ai ce recolta.

Mirela Olteanu 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s