Încrederea sublimă

“Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?” Ioan 11:40

De fiecare dată când te aventurezi în viaţa de credinţă, descoperi ceva în împrejurările tale obişnuite care contrazice clar credinţa ta. Raţiunea umană nu este credinţă, iar credinţa nu este raţiune umană. Una ţine de viaţa naturală, iar cealaltă de viaţa spirituală. Te poţi încrede în Isus Cristos atunci când raţiunea ta nu poate crede în El? Te poţi aventura eroic pe baza cuvintelor lui Isus Cristos. atunci când raţiunea îţi strigă: “E o minciună”? Pe munte e uşor să spui: “O, da, cred că Dumnezeu poate face aceasta”; dar trebuie să cobori în valea posedată de demoni şi să te confrunţi cu realitatea care râde ironic de întreaga ta credinţă de pe Muntele Transfigurării.

De fiecare dată când teologia credinţei devine clară propriei mele minţi, mă întâlnesc cu ceva care o contrazice. Dacă spun că mă încred în Dumnezeu care împlineşte toate nevoile mele şi apoi ajung într-o perioadă de uscăciune, fără nici o perspectivă, se va vedea atunci dacă voi trece prin încercarea credinţei victorios sau voi da înapoi, mulţumindu-mă cu ceva mai puţin? Credinţa trebuie încercată, deoarece numai prin luptă poate fi ea transformată într-un bun personal. Cu ce se confruntă credinţa ta acum? Încercarea sau va dovedi credinţa ta ca fiind bună, sau o va distruge. “Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”

Scopul final este încrederea în Isus. Crede cu stăruinţă în El şi orice încercare pe care o vei întâlni îţi va întări credinţa. Viaţa de credinţă este mereu pusă la încercare şi ultima mare încercare este moartea. Fie ca Dumnezeu să ne păstreze într-o stare bună pentru luptă! Credinţa este acea încredere de nespus în Dumnezeu, care nu visează niciodată că El nu va fi lângă noi.

Oswald CHAMBERS