Să nu fugi de chemarea

Ciprian Barsan

Să nu fugi de chemarea

Cuvântului Ceresc,

căci cei ce fug de Domnul

pe veci se nimicesc.

Să nu fugi de lucrarea

ce trebuie s-o faci,

oricât de grea să fie,

supune-te şi taci.

Să nu fugi nici de crucea

ce trebuie s-o duci,

cununa-ţi va fi dată

în schimbu-acestei cruci.

Să nu fugi nici de lacrimi

când vine vremea lor,

ci varsă-le-n tăcere,

oriunde eşti dator.

Să nu fugi nici de moarte,

ci-aşteapt-o liniştit

când slujba ţi-ai făcut-o

frumos, pân’ la sfârşit.

Căci numai prin acestea

te vei ’nălţa frumos

spre dulcea răsplătire

ce ţi-o va da Hristos.

– TRAIAN DORZ

Sursa: http://www.oasteadomnului.ro/2017/sa-nu-fugi

Vezi articol original

Reclame

Ca pasărea ce zboară

Referințe
Ca pasărea ce zboară să caute scăpare
Nu voi fugi spre munte, de ce spuneți așa?
Căci au cei răi în mână săgeți nimicitoare
Şi arcul lor aruncă otrava-n urma mea.

Se surpă temelia şi nimeni nu vorbește
În inima curată se trage în ascuns.
Dar nimeni nu e singur, când Domnul izbăvește –
Din Templu, Cel ce vede ne-a pregătit răspuns.

La scaunul în care domnește Necuprinsul
Chemăm la îndurare pe Marele-mpărat;
Când pleoapa-I cercetează făptură și întinsul
Cel rău se înfioară, cel blând e încercat.

De ce spuneți c-afară e vânt dogoritor?
Nu încercați degeaba ca să-mi schimbați paharul;
Chiar dacă stau o clipă cu îngeru-n cuptor,
Am izbăvirea-n mână şi i-am gustat nectarul.
Nu mă-ndemnați să caut, să umblu, să aştept
Că L-am găsit: E-Acesta! E Domnul meu cel drept.

Scopul rugăciunii

“Doamne, învaţă-ne să ne rugăm” Luca 11:1

Rugăciunea nu face parte din viaţa omului natural. Auzim spunându-se că omul va avea de suferit în viaţă dacă nu se roagă; mă îndoiesc de aceasta. Ceea ce va avea de suferit este viaţa Fiului lui Dumnezeu din el. viaţă care nu se hrăneşte cu mâncare, ci cu rugăciune. Când un om este născut de sus, în el se naşte viaţa Fiului lui Dumnezeu; el poate ori să lase acea viaţă să moară de foame, ori să o hrănească. Rugăciunea este modul în care se hrăneşte viaţa lui Dumnezeu din noi. Concepţia noastră obişnuită despre rugăciune nu se găseşte în Noul Testament. Noi privim rugăciunea drept un mijloc de a primi diferite lucruri pentru noi înşine; scopul biblic al rugăciunii este să-L cunoaştem mai bine pe Dumnezeu Însuşi.

“Cereţi şi vi se va da.” Noi mormăim ceva în faţa lui Dumnezeu, ne apărăm sau suntem apatici, dar cerem foarte puţine lucruri. Şi totuşi, ce îndrăzneală minunată are un copil! Domnul nostru spune: “Dacă nu vă veţi face ca nişte copilaşi…”. Cere, şi Dumnezeu va face. Dă-I o şansă lui Isus Cristos, fa-I loc de acţiune! Problema e că nici un om nu face aceasta dacă n-a ajuns la capătul puterilor. Când ai ajuns la capătul puterilor, nu ţi se mai pare o laşitate să te rogi, ci aceasta este singura cale de a ajunge în contact cu realitatea. Fii tu însuţi înaintea lui Dumnezeu şi prezintă-I problemele tale, lucrurile în legătură cu care ştii că ai ajuns la capătul puterilor. Cât timp îţi eşti atotsuficient, nu ai nevoie să-I ceri ceva lui Dumnezeu.

Nu este atât de adevărat că “rugăciunea schimbă lucrurile” pe cât este de adevărat că “rugăciunea mă schimbă pe mine”, şi apoi eu schimb lucrurile. Dumnezeu aşa lucrează, încât rugăciunea bazată pe Răscumpărare să schimbe modul în care omul priveşte lucrurile. Rugăciunea nu este ceva ce schimbă lucrurile în exterior, ci ceva care face minuni în starea lăuntrică a omului.

Oswald CHAMBERS