Poartă a vieții

Să mori când totul e pe moarte
E doar banalul ce te-așteaptă.
Nădăjduiești să nu ai parte?
Ridicol gând, căci ea nu iartă
Te vrea acum și nu-i departe.

Nu vezi în jur că-i doar durere
Nădejdea este în zadar
Și-orice făptură vie piere,
Norocu-i fața unui zar
Iar moartea umblă la vedere.

Călca Hristos pe capul morții?
A fost odată, de demult.
Tu să accepți solia sorții
Să uiți în lumea de tumult
Că Trupul lui e poartă-a Vieții.

Greșit e-acum s-aștepți miracol
Căci veacul este rațional.
Să lupți acum cu-orice obstacol
Adânc te-ntorci spre material
Și te ferești să fii ridicol.

Răsare-n minte o cântare
Hristos e Domnul, Aleluia
E Cel ce-aduce vindecare,
Dar în acord cu teoria
Să ne oprim doar la iertare.

E mai comod să mergi pe cale
Cu predici, cânturi, poezii,
S-alegi cărările din vale
Decât poteci în nopți târzii
Cu rugă, post și agonii.

Iubirea jertfă vrea să fie
Prin tulburi vremi și-adânc în noapte
Biserica e poartă vie
Împotrivind demonici șoapte
Și-aduce viață-n loc de moarte.

Grigore Hurdubae 

Anunțuri

Crucea in rugăciune

“in ziua aceea veţi cere în Numele Meu.” loan 16:26

Prea des ne gândim la cruce ca la ceva prin care trebuie să trecem; noi trecem prin ea numai pentru a ajunge în ea. Crucea înseamnă pentru noi doar un singur lucru – identificarea complelă, totală şi absolulă cu Domnul lsus Cristos. iar această identificare nu este mai reală pentru noi în nimic altceva decât în rugăciune.

“Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi” (Matei 6:8). Atunci pentru ce să cerem? Ideea rugăciunii nu este de a primi răspunsuri de la Dumnezeu; rugăciunea este unitatea perfectă şi complelă cu Dumnezeu. Dacă ne rugăm pentru că vrem răspunsuri, ne vom supăra pe Dumnezeu. Răspunsul vine de fiecare dală, dar nu întotdeauna pe calea pe care îl aşteptăm, iar supărarea noastră spirituală arată că refuzăm să ne identificăm cu Domnul nostru în rugăciune. Nu suntem aici pentru a dovedi că Dumnezeu răspunde la rugăciuni; suntem aici pentru a fi monumente vii ale harului lui Dumnezeu.”Nu vă zic că-L voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl însuşi vă iubeşte” (loan 16:26-27). Ai ajuns într-o legătură aşa de strânsă cu Dumnezeu, încât viaţa de rugăciune a Domnului lsus Cristos să fie singura motivaţie a vieţii tale de rugăciune? Viaţa jertfită pentru noi a Domnului nostru a devenit viaţa ta? Dacă da, “în ziua aceea” te vei identifica aşa de mult cu lsus. Încât nu va mai exista nici o deosebire.

Când rugăciunea pare să nu primească răspuns, fereşte-te să dai vina pe altcineva. Aceasta este întotdeauna o cursă a lui Satan. Vei găsi că există întotdeauna un motiv – Dumnezeu foloseşte acel timp pentru a te învăţa multe lucruri profunde.

Oswald CHAMBERS