Valea plangerii

Tu esti cu mine, Blandul meu Pastor
Si ma calauzesti in umbrele intunecate
Chiar daca trec aici acest fior
Eu nu ma tem, in mana Ta sunt toate.

M-ai coborât in locul lacrimilor de durere
In valea aceasta înspăimântătoare
Aici, unde… simt oasele cum mi se frang
O, de-as fi singur… eu n-as avea salvare.

Sunt oaia credincioasa, ce cu Tine am umblat
Isus al meu sunt dependent de Tine
Doar glasul Tău mereu am ascultat
Si-am sa-l ascult si-n vale, si-n pasune

Strigă-mă Pastorul meu, sa vin
Eu stiu ca ești aicea langa mine
Sa ma conduci la verzile pasuni
Si la izvorul, ce pune viata-n mine

Sa-mi saturi sufletul acesta râvnitor
La ale Tale ape liniștite
De-al Tau cuvant de viata dătător
Sa nu ma tem atunci cand vin ispite.

Desăvârșită-mi este bucuria
Caci capul meu l-ai uns cu untdelemn
Indiferenta-mi este adâncirea
Eu stiu acesta este planul Tau.

In valea suferinței e o mare taina
Sunt bucurii ce-atingi de nedescris
In revelații sfinte, tu vezi a Sa lumina
Ce te conduce spre culmi, spre Paradis.

Eu nu ma uit cat de adâncă-i valea
Si nici nu vreau sa poposesc in ea
In fața îmi stă dealul biruintei
Eu merg încrezător, putere imi va da.

Si din putere in putere, eu voi merge
Caci slava Ta atunci se va vedea,
Si ori-ce om atunci va intelege
Cât de măreață e lucrarea Sa!

Esty Petre

Anunțuri

Cunoaşterea căilor Lui

“După ce a isprăvit de dat porunci la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să înveţe pe oameni si să propovăduiască în cetăţile lor” Matei 11:1

El vine acolo de unde ne spune să plecăm. Dacă, atunci când Dumnezeu ţi-a spus “Pleacă!” tu ai rămas pe loc, deoarece erai foarte îngrijorat din cauza celor de acasă, prin aceasta i-ai lipsit pe ei de învăţărura şi de predicarea Lui Isus Cristos Însuşi. Când ai ascultat şi ai lăsat toate consecinţele în seama Lui Dumnezeu, Domnul a intrat in oraşul tău să-i înveţe pe oameni; cât timp nu ai vrut să asculţi, ai fost o piedică în calea Lui. Fii atent când începi să comentezi şi să pui ceea ce numeşti datoria ta în locul poruncii Domnului tău. “Ştiu că Dumnezeu mi-a spus să plec, dar datoria mea este aici”, înseamnă că nu crezi că Isus spune cu adevărat ceea ce spune.

El vorbeşte acolo unde ne spune să nu vorbim noi.

“Doamne…. să facem trei colibe...” (Luca 9:33).

Jucăm noi rolul de providenţă spirituală amatoare în viaţa altora Suntem noi aşa de gălăgioşi când îi învăţăm pe alţii, încât Dumnezeu nu se poate apropia de ei? Trebuie să învăţăm să ne ţinem gura închisă şi duhul treaz. Dumnezeu vrea să ne înveţe despre Fiul Său, El vrea să transforme timpul nostru de rugăciune în “munţi ai Transfigurării”, dar noi nu vrem să-L lăsăm. Când suntem siguri că Dumnezeu va lucra într-un anumit mod, El nu va mai lucra niciodată în acel mod.

El lucrează acolo unde nouă ne spune să aşteptăm.

Rămâneţi… până când .” (Luca 24:29).

Nădăjduieşte în Domnul şi El va lucra, dar nu aştepta cu o atitudine de îmbufnare spirituală pentru că nu vezi nici la un pas în faţa ta!

Suntem suficient de detaşaţi de istericalele noastre spirituale, încât să Îl aşteptăm pe Dumnezeu? A aştepta nu înseamnă a
sta cu braţele încrucişate, ci a învăţa să facem ceea ce ni se spune. Acestea sunt câteva aspecte ale căilor Lui pe care rareori le recunoaştem.

Oswald CHAMBERS