Mai stai

Rămâi, divină Umbră, pe mâna mea cea dreaptă
Şi să păşesc prin Tine, uşor ca un levit
Ce-a-mbrățişat altarul, apoi s-a mistuit
În sfintele arome de vin şi turtă coaptă.

Inspiră-mi rugăciunea cu care Te-am zărit
În cer de nemurire şi, treaptă după treaptă,
Să capăt dor de Tine şi-o inimă-nțeleaptă,
Eu, cel salvat de moarte, pierdut şi regăsit.

Mai stai şi-mi frânge teama de-a deveni nebun,
Uitând de-a Ta iubire, mergând prin țări străine,
La dumnezei de piatră și lut să mă supun.

La rând cu Universul, venit să Ți se-nchine,
Aştept să- ntrebi de mine, iar eu, flămând, să-Ți spun:
Mai stai de mă sfințește; şi-apoi… rămâi cu mine!

Viorica Mariniuc 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Mai stai&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s